16 martie 2017

În viață la fel ca în jocurile virtuale: multe provocări!

Sursa foto: francize.ro
Eu, Dorel, sunt pasionat de tot ce înseamnă cafea.  Și mai sunt și antreprenor sau mic întreprinzător cum i se spune.
Acum 2 ani mi-a venit o idee de afacere și am deschis un mic magazin specializat pe cafea.
L-am amenajat cum am știut eu mai bine :
  • I-am pus firmă luminoasă inscripționată “CAFEA – TIGARI”,
  • Am cumpărat mobilier comercial la comandă (din pal),
  • Am găsit un expressor italian  
  • Am cumpărat niște cafea boabe și niște cafea măcinată pentru cei care ar dori sa își cumpere pentru acasă.  
Eram mândru nevoie mare de magazinul meu. Doar eram patron!
Vânzările mergeau destul de bine.  Vadul comercial era unul bun.  
Peste vreun an, s-a deschis chiar lângă mine o franciză specializată tot pe cafea: “The coffee shop”.  
Prietenul meu Costel  m-a atenționat de vreo câteva ori că asta nu e de bine pentru mine.
Dar ce? Știe un Costel mai mult decât un Dorel?

        - Nu are cum, mă, o franciză să-mi facă mie probleme. Din ce am auzit eu, au costuri prea mari și o mulțime de condiții de îndeplinit.  Nu rezistă ăștia mult, o să vezi.

În scurt timp, am observat ca îmi scad foarte mult vânzările. Ba mai mult, la un moment dat rămăsesem, doar cu niște pensionari cărora le vindeam cafea măcinată ieftină, vecinii de la bloc și niște prieteni. Dar asta nu putea susține magazinul.  În șase luni am închis.
De închis am închis, dar tot nu pricepeam de ce a trebuit să închid eu și nu ăștia de la “The coffee shop” ?
Am tot stat și  m-am gândit,  m-am perpelit de pe o parte pe alta, dar mie tot afacerea mea mi se părea mai bună și gata. O luasem de la zero, investisem cât am vrut eu, am amenajat cum am vrut eu și nu dădeam nimănui raportul când și ce fac.
Într-o sâmbătă, am ieșit la o bere cu Costel, pe care nu îl mai văzusem de când închisesem, adică de vreo două săptămâni. A tot încercat el să îmi spună una alta, despre fotbal, despre politică, dar nu prea reușea să mă prindă în discuție. Eram prea supărat și cu gândurile pe alte meleaguri.

        - Mă Dorele, îmi zice el, ce e așa  greu de înțeles:  o franciză e destinată încă de la început unui succes, ei nu au cum să o dea în bară.
        - Costel, bag de seamă că tu ții cu lupu'. Ce au ăștia, mă, și nu am avut eu? Ha?
        - Ho, nu sări așa! Au, și încă foarte multe. In primul rând au un nume cunoscut în tot orașul. Plus că au o afacere testată ca fiind un model de succes. Tu cine erai? Erai un magazin de cartier și atât.
 
Mă uitam la el neîncrezător și cu suspiciune… ce dacă erau cunoscuți, merg la ei doar ca e la modă?

        - Dorel, îmi zice el atunci, îți fac o mărturisire, dar să nu te superi. Îmi ești prieten, țin la tine, dar, trebuie să știi că și eu mai beau cafea la “The coffee shop”.
 
Eu deja bulbucam ochii și mă pregăteam să îi zic vreo două…
        - Mă, tu, ziceai că ești prietenul meu, că mă susțiii...
        - Stai, mă Dorele, nu te enerva. Prima dată când am făcut-o a fost când mă pornisem la tine la magazin. Dar, trecând pe lângă noua cafenea deschisă lângă tine, am remarcat pe geam că acolo, serveau cafeaua niște fete frumoase, Dorel! Toate zâmbitoare, îmbrăcate la fel, în uniforme frumoase, atrăgătoare. Pe tine urma să te văd în costum sportiv, uneori chiar înjurând de ceva, nu încă să mai aștept un zâmbet. Și…nici nu semeni cu vre-un Botezatu.. Prieten, prieten, dar în momentul acela picioarele singure m-au dus acolo, Dorel.

Încă mai eram supărat pe Costel, dar ce îmi spunea el avea o logică, așa că mormăiam tot mai încet…
        - Și acolo am înțeles că tu nu mai ai nici o șansă, Dorel, cu afacerea ta. Au un design al spațiului deosebit, probabil făcut de un specialist în domeniu. Te făcea să te simți confortabil.
  
Logo-ul "The coffee shop" prezent peste tot: pe expresoare, pe pahare, pe pungile de hârtie, pe uniforma fetelor de la servire.  Mi-am luat o cafea, dar ochii îmi umblau ca girofarul peste tot, nu știam ce să aleg: vreo 12 feluri de cafea, prăjite acolo, de te omora mirosul și pofta. Nu îmi mai venea sa plec, Dorel.Nu se compară cu magazinul tău, nu te supăra..

       Da, măi, dar costă mult, am bâiguit eu, dar cam fără convingere în glas.
        - O fi mult, o fi puțin, asta e de văzut la fiecare afacere, dar și șansele de reușită sunt mai mari decât cele avute de tine. Pentru că, francizorul (adică ăla de îți vinde franciza) are și el interesul să îți meargă bine.
        - Mai sunt si băgăcioși, am auzit că îți mai fac și vizite, am mai zis eu, dar, deja cu vocea stinsă, mai mult ca pentru mine.
        - Dacă ești capabil să comunici clar cu ei încă de la început, nu ai cum să ai probleme. Iar tu ai vorbele la tine, Dorel, te pricepi sa vorbești cu cine trebuie.  Împreună definiți de la început rolurile și atribuțiile clare pe care le ai și tu si francizorul. Vă definiți numărul de vizite, dar și toate celelalte detalii legate de preluarea francizei şi gata, știi la ce să te aștepți, sau știi la ce te poți aștepta de la ei și ei de la tine. Și te bucuri de afacere mult și bine!

Am plecat spre casă, la fel de gânditor, dar cu mintea mai limpede aș zice.  
Sursa foto: francize.ro

Clar, îmi spuneam în gand, franciza unui brand bate orice no name, Daca ai un fast food bun și deschide lângă tine Mc Donald’s, ești terminat, chiar daca ai aceeași calitate și preturi chiar mai mici. 
Mda, dacă preluam și eu franciza de la început, acum încă aveam un magazin de cafea.

Vă întrebați ce fac acum dacă tot m-am trezit din jocul acesta al nebuniei, alergării și disperării că am pierdut o afacere?
Caut un spațiu pretabil pentru « The coffee shop », preiau franciza.


Acest articol a  fost scris pentru Spring SuperBlog 2017

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu