Tumbelina in Tara Minunilor

Nu am vazut nici un iepure alb cu joben si nici nu am fugit dupa el in vreo vizuina. Si totusi vad ca pe panoul mare din fata mea scrie: Tara MInunilor!
Cum am ajuns eu Tumbelina, in Tara Minunilor?
Ce am facut?


Bine, stiu ca sunt nazbatioasa si uneori ma bag prin locuri necunoscute si nebanuite. Dar, astazi, nu am apucat inca !
Imi amintesc ca m-am furisat tiptil de langa mama, la somnul de pranz. Dar nu e nimic nou in asta: ea nu stie, dar eu fac asta in fiecare zi. La pranz ea adoarme inaintea mea. Eu stau cu ochii inchisi si ascult pana respiratia ei e regulata. Deschid ochii, ma uit la ea cateva secunde si tiptil , tiptil ma furisez de langa ea.


Dar, cum am ajuns eu aici ? Ce am facut? Sa imi amintesc…am coborat tiptil din pat si…brusc am ajuns in tara Minunilor ! Atat? Hmm..
Ce fac acum? Cum ajung inapoi? Am doar jumatate de ora pentru a reveni tiptil inapoi langa mama.Dupa aia se trezeste sa verifice daca sunt invelita, daca dorm bine.
Ma uit in dreapta si vad : o ferma albastra cu animale miiici si multe, ascunse prin iarba inalta.
Ma uit in stanga : vad doar multe casute mici, albastre, ca de pitici. Toate ascunse si ele prin iarba inalta cat copacii.
Hmm, pare mai mult un sat pierdut in iarba inalta, decat Tara Minunilor. Si unde e casuta iepurelui ? Sau Palarierul, Regina de Cupa ?
Pasesc atent prin iarba ( Cine o fi facut iarba asta atat de inalta ?). Fac pasi mici, marunti si inaintez cu greu. Cand mai aveam putin pana la casutele mici, m-am oprit brusc speriata. Am vazut niste omuleti mici albastri cu scufite pe langa casute. Parca sunt intr-un film de animatie, zau…atat de multi si toti albastri !

Imi era frica sa inaintez pentru ca stiam de la mama ca nu am voie sa vorbesc cu persoanele straine.  Dar, atunci, cine m-ar putea ajuta sa ma intorc acasa ?

Exact cand ma gandeam daca sa mai fac un pas spre casute, aud o voce in spatele meu :

   - Ce faci, aici Tumbelina ?

Am sarit speriata. Cum ? E cineva care ma cunoaste ? Am intors capul incetisor, cu atentie.Si.. am vazut un omulet albastru, care clipea des, des din ochi si astepta sa ii raspund.

   - Tu, tu..ma cunosti ? Imi stii numele ?

   - Ai febra, Tumbelina ? Sigur ca te cunosc, sunt fratele tau mai mare, Istetul. Nu mai stii ? Eu ti-am dat prenumele, pentru ca faceai  tumbe-tumbe toata ziua in burtica mamei. Erai o strumpfita neastamparata inca de atunci.

  - O strumpf..ce ?

   - Strumpfita, Adica un omulet mic, albastru, la fel ca noi toti. 

M-am uitat ingrozita la mainile si la picioarele mele : erau albastre ! Sunt o strumpfita ! Uau, sunt o strumpfita !

   - Hai, Tumbelina, aseaza-te un pic. Revino-ti! Ce e cu tine de esti atat de ciudata ? Ce ai mai facut de data asta?

   - Eu ? nimic..Adica..am plecat de langa mama pe ascuns si...

   - Ai plecat iar de langa mama ? Uff, nu stii ca, daca pleci singura de acasa, te poti rataci si poti sa te pierzi ?

Cazu pe ganduri cateva clipe..

   - Asta e! Stiu ce e cu tine! Ai ajuns la marea planta albastra! Doar polenul ei te putea face sa fii atat de ciudata si sa pari ca si cum vii de pe alta planeta.

« Planta albastra…planta albastra… » gandeam eu repede. Am vazut vreo planta albastra?

   - Mmm, nu stiu, eu, eu..nu stiu..

  - Hai, stai jos, aici, pe piatra asta. Te voi ajuta imediat, doar sunt fratele tau. Am in buzunar potiunea magica care inaltura orice efect secundar al Plantei Albastre. Dar, inainte de asta, trebuie sa imi promiti ca nu vei mai pleca de langa mama, fara stirea ei, niciodata.

- Iti promit, am baiguit eu.

Istetul, cel care zicea ca e fratele meu, a scos o sticluta mica, mica, cat jumatate din degetelul lui mic. Am sorbit o inghituta si...

   - Hei, ce cauti tu aici ? Dormi cu capul pe birou? am auzit-o o voce cunoscuta.

M-am ridicat speriata si am vazut-o pe mama, care se uita la mine cu dojana. Eu eram asezata la biroul ei mare si oval, iar pe ecranul laptopului, rula din nou si din nou : Trailerul unei animatii. Cu omuleti albastri ! Din nou ! Nuuu !

- Mami, eu nu voi mai pleca de langa tine, niciodata ! Niciodata ! Nu mai vreau sa ajung in satul pierdut al omuletilor albastri!

- Satul Pierdut ? Omuleti Albastri ? Mama si-a ridicat privirea si a vazut trailerul.

- Aaa, Strumpfii. E doar o animatie pentru copii. Una chiar draguta si interesanta.

Ma uitam la ea cu neincredere

- Uite, vad ca au un nou film  „Strumpfii: Satul Pierdut” care va fi lansat in cinematografele din Romania pe 31 martie 2017. Iti propun ca pana atunci sa ne uitam impreuna la primele doua animatii din aceasta serie, iar dupa 31 martie,sa mergem si la cel nou.

Nu trebuie sa te sperii. Din contra, sunt sigura ca iti va placea foarte mult. Sunt si ei niste omuleti care fac nazbatii ca si tine! Dar traiesc si multe momente frumoase! Si sunt amuzanti!

Dar, promite-mi ca nu te ve mai furisa de langa mine cand atipesc. M-ai speriat!

- Iti promit! Iti promit! Acum, hai sa ne uitam te rog la unul dintre filmele cu Strumpfi! Vreau sa il intreb pe Istetul de ce se numesc Tara Minunilor.

Mama s-a uitat ciudat la mine, ca si cum tocmai veneam de pe o alta planeta...

Acest articol a fost scris pentru Sprin Superblog2017

15 iulie, secolul acesta: Astazi am descoperit reteta unui sejur perfect la mare

Data : 15 iulie

Notă înainte (să nu uit):

Pentru ca rețeta să fie de succes, trebuie "gătită" de către un tată plin de idei (poate fi și din categoria soț, iubit, sau partener. De dorit să nu fie amant, pentru există risc major să se "taie" vacanța ca maioneza și nu există nici un ingredient să fie corectată greșeala. Am văzut un caz la mare.)

Ingrediente folosite:

1.    Soție Obosită: Una bucata

2.    Hotel: una sau două camere dintr-un hotel ales de voi

3.    Valiza: 1-2 bucăți.

4.    Mașina ( sau alt mijloc de transport potrivit): atât de cât aveți nevoie să încapă toate bagajele.

5.    Copii- 1-2 bucăți, depinde de opțiunile fiecăruia

6.    Plajă: multă

7.    Soare: cât cuprinde

8.    Mare: cât vezi cu ochii

9.    Distracție: după gust

10. Altele: după preferința fiecăruia, dar cu măsură.

Cum am ales și am pregătit ingredientele:

În primul rând am ținut cont de la început până la final, că cele mai importante ingrediente ale unui sejur perfect sunt: Soția și Hotelul.

Celelalte ingrediente doar condimentează vacanța și depinde de fiecare de cât de mult, sau puțin, vrea.

Pasul 1. Pregătirea Soției

Sursă poză: http://www.hotelaurora.ro

Eu am folosit ceea ce aveam în casă, pentru că e foarte greu de găsit rapid alta la fel de obosită, nedormită și nervoasă din cauză de copil mic.

Pentru pregătirea și transformarea mamei în starea necesară pentru sejurul perfect: am însoțit mama la cosmetică, coafor și la shopping. În 2-3 ore, mama era pregătită pentru sejurul la mare: epilată, aranjată și cu costumul de baie cumpărat ( am avut grijă să îi spun că îi stă excelent în primul ales) 

Pasul 2.Pregătirea cazării, adică a hotelului

Aici am avut un pic de furcă până am ales și până am făcut rezervările necesare pentru sejur. Normal că nu e greu de găsit cazare la hotel, sunt pline stațiunile, dar … voiam prea multe de la un hotel…

Ce ?

Să îmi amintesc….ce mai voiam pe lângă faptul că soția și fetele m-au bătut la cap să avem neapărat cazare în Mamaia, că e la modă… 

Normal că pe primul loc e curățenia, amabilitatea și profesionalismul personalului. Dar, fiecare hotel, care se respectă, oferă asta. Mai greu a fost să găsesc un hotel care să îmi satisfacă multe alte criterii în același timp cu astea. Voiam un fel de 3 în 1: ieftin, bun( foarte bun) și mult în kil( adică modern, spațios, curat, plăcut, etc.)

   Deci, în primul rând, am căutat să fie aproape de plajă. Cei cu 1-2 copii, cred că știu ce zic: cu cât e mai departe plaja de hotel, cu atât e disperarea mai mare: trebuie să cari și bărcuțe, și broscuțe, și găletușe, și pălăriuțe. Și dacă, Doamne ferește, ai uitat ceva, următoarele câteva ore pe plajă sunt compromise.

   În plus, noi toți ai casei căutăm un etaj cât mai sus, cu balcon și vedere spectaculoasă la mare. Îmi place ca dimineața, cât copiii încă dorm, noi doi să ne strecuram la balcon, să vedem răsăritul soarelui, care ne emoționează de fiecare dată ( eh, ne amintim de tinerețe). Da, vederea la mare e foarte importantă. E de neuitat cum fiecare răsărit ne umple inimile de bucurie, împlinire și frumos.   

  Alt criteriu a fost să fie hotel cu piscină ( în special pentru fetița cea mică) și aproape de diverse zone de distracții ( în special pentru fetița cea mare). Dacă piscina are și posibilitatea de încălzire a apei,  sunt sigur că nu ratăm nici o zi de distracție. Chiar și în cazul unor zile mai înnorate sau cu o mare mai învolburată. Aaa, să nu uit, eu personal am căutat ca piscina să fie dotată cu șezlonguri suficiente. Nu mai accept în veci, o piscină cu 3 șezlonguri, pentru care să mă bat de la 5 dimineața !

Hotelul ales trebuie să aibă și restaurant propriu : pentru noi e important! Cu doi copii mici, când vine ora mesei, e jale! Vrei liniște mai repede ? Dă-le mai repede să mănânce !

Cu toate criteriile astea în minte, găsirea hotelului a fost o aventură. Am întrebat în stânga, în dreapta, am căutat pe internet. Într-un final am găsit hotelul care să satisfacă toate cele expuse mai sus: Hotelul Aurora Mamaia, din sudul stațiunii Mamaia: la 25 m de plajă, cu piscină, restaurant și aproape de Aqua Magic. Modernizat, renovat, liniștit și dotat cu tot de ce avem nevoie. Pe lângă toate faptul că îndeplinește toate condițiile mele, mai are și prețul destul de bun. Deci, hotel, etaj 9, vedere la mare : bifat !

Pasul 3.Pregătirea celorlalte ingrediente

Toate celelalte ingrediente se pregătesc după gustul și dorința fiecărei familii ( de ex. eu știu să o las pe soție să care cu ea și geaca de ski dacă vrea ( chiar daca știu că nu o va folosi). Dar ea e mulțumită că nu cârcotesc, eu sunt relaxat și mă pot bucura de vacanță.

 

Rezultat:

- Ochi strălucitori și plini de bucurie ai copiilor.

- Soție super relaxată ( aqua gym, coktailuri la piscină, relaxare în timp ce copii se distrează cu animatorii hotelului).

- Un «  bucătar -șef » ( adică eu) :  zâmbitor și mulțumit.

Nici de internet nu e nevoie chiar dacă hotelul are și wi-fi (să nu uit :  data viitoare putem lăsa gadget-urile acasă).

Semnat : Bucătarul șef al familiei fericite

P.S 30 iulie

Dragă Jurnal, sunt foarte bucuros, rețeta mea a fost publicată online în Cartea de bucate «  Sejururi perfecte la mare ». Soția mea a fost prima care a dat like.

Acest articol a fost scris pentru Spring SuperBlog 2017