02 aprilie 2018

La mare nu e doar despre mare- este si despre Constanta

Imi place marea pentru tot ce ofera ea : soare, aer sarat, valuri neobosite si nisip cald. Dar cel mai mult imi place marea, pentru ca imi ofera energie. Cand ma plimb pe faleza din Mamaia, ma simt ca o baterie din aia externa, pusa la incarcat. Simt cum fiecare pas, ma reincarca si imi ofera energia necesara pentru a continua inca o perioada. Sau cel putin pana la urmatorul sejur cand «  ma intorc la tine iar si iar, mare albastra » . Ce sa mai, marea este incarcatorul meu natural, care nu oboseste niciodata sa ofere si altora din energia neostoita a valurilor ei.

La fel este si locul unde ma cazez de obicei: Hotel Aurora Mamaia, care asteapta neobosit din anii 60 incoace, ca turistul sa se intoarca la el. Ii primeste pe toti deopotriva: si pe tineri, si pe batrani, si pe singuratici si pe cei cu familii si copii. Are pentru toti  camere confortabile, suficient de mari pentru orice dimensiune a turistului, lifturi moderne, silentioase, piscina, dar si restaurant cu mancare pentru toate gusturile.
Mie imi place foarte mult si pentru ca are o pozitionare foarte buna . Ultima data am stat  la etajul 9 din 10, intr-o camera cu o vedere superba spre plaja si mare. 

Asta vara, in sejurul de la mare, am cunoscut un tatar, Erhan. Asa e cu marea : niciodata nu poti spune ca ai cunoscut-o cu adevarat, chiar daca nisipul, apa si aerul par a fi aceleasi de secole. Dar pe langa astea, mare te impinge cumva sa descoperi mereu ceva si pe cineva nou : locuri, oameni, istorie.  .
Erhan s-a dovedit a fi ca si mine, pasionat de istorie.  Asa, ca, deseori aveam discutii lungi cu el, la un pahar de ceai negru, servit in paharelele acelea mici traditionale tataresti .
-          Ia zi, Erhan, care e treaba cu voi tatarii, pe aici prin zona asta.De unde si pana unde ati ajuns voi aici.
-          Pai, ai mei au venit in zona asta cam prin 1800, dupa ce, in urma razboaielor ruso- turce, rusii au anexat Crimeea, imi zice el in timp ce imi intinde bolul cu cuburi de gheata. Acolo as zice ca este de fapt patria noastra, in Crimeea. Suntem ce am mai ramas din imperiul ridicat de Genghis-Han. Imagineaza-ti ca odinioara noi stapaneam un teritoriu urias, intins din  Asia pana in Europa.
-          Pai si cum ati ajuns dintr-un imperiu, minoritati nationale, raspandite prin diverse tari ? il intreb eu sorbind din ceaiul negru, racit cu cubulete de gheata.
-          Nu stiu, ridica el din umeri si cautand marea cu privirea. Poate n-am mai avut lideri de talia lui Genghis-Han, sau poate asa eram noi, nomazi. Casa noastra era cortul. In campanii, soldatii aveau cate 3 cai, ii schimbau prin rotatie cand oboseu, iar ei dormeau in sei, in mersul cailor.
-          Si romanii ? Cum v-au primit romanii cand ati ajuns aici ? il privesc cu interes.
-         Oamenii de rand ,da, bine. Romanii sunt un popor tolerant, avand in vedere ca nu avem aceeasi religie. Noi suntem musulmani, voi sunteti crestini. Liderii insa, influentati si din exterior, ne-au mai pus bete in roate..

Povestile se lungeau pana seara tarziu, detaliind si despicand istoria lor, o istorie si cu bune si cu rele. Dar impresionanta.
Dupa ce l-am cunoscut pe Erhan, curiozitatea m-a manat sa aflu mai multe atat despre diversele locuri istorice sau culturale tataresti, cat si bucataria tatarilor : sorbet, cuscus, placinte cu carne sau cu branza.
Erhan m-a ghidat catre Constanta. Desi pare a fi compus din piese care vin din puzzle-uri diferite, pentru ca reuneste elemente din culturi foarte diferite, armonia impletirii acestor elemente, face Constanta un oras unic.  Fiind cel mai vechi oras din Romania de azi , ascunde detalii din diverse culturi, nu doar ale tatarilor. Daca esti deschis la a asculta oamenii din jurul tau, la a analiza locurile pe langa care treci, poti afla lucruri foarte interesante. 
Primul loc vizitat la sfatul lui Erhan, a fost moscheea din Piata Ovidiu. Este o experienta foarte interesanta sa ajungi in minareta,  parcurcand cele 140 trepte ale scarii in forma de spirala.  Pentru cine nu stie, moscheea din Constanta este considerata unica din punct de vedere arhitectural si dateaza de zeci de ani in acelasi loc. 
Bineinteles ca nu e unicul lacas de cult interesant si care merita sa fie vizitat. Mai sunt, din ce stiu eu, cel putin 7 biserici din religii diferite. In afara de aceste lacase, exista multe alte obiective turistice in Constanta. De exemplu, chiar si daca o iei la pas,  de la moschee, ajungi repede in fata monumentului lui Ovidiu. Statuia poetului latin Ovidius Publius Naso  este considerata emblematica pentru Constanta si dateaza de peste 200 ani.  Daca o iei spre faleza si continui sa te plimbi incet pe langa marea involburata, « te vei intalni » cu Mihai Eminescu, sau cu Regina Elisabeta, complexe statuare care se bucura de mare de zeci de ani. De pe faleza, poti ajunge pana la Casino, de la Casino... 
Sursa: economica.net


Bine, bine, daca nu vrei sa o iei la pas sau esti prea obosit de inotul prin apa sarata,  nu te speria. Poti oricand incerca un tur al  Constantei. Cand am fost eu, oricine putea beneficia de tururi organizate in jurul Constantei. O data pe luna puteai chiar sa beneficiezi de un tur gratuit. 




Oricare ar fi metoda de a o face, Constanta merita vizitata. Poate nu toata intr-un singur sejur. Dar putin cate putin. Azi cu Erhan (tatar), maine cu Papacu (machedon) sau cu  Pavlo ( ucrainean).   
Prin oameni descoperi oameni. Si locuri. Si istorie. Si marea.




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu