16 octombrie 2018

Superblog, un deceniu de scriitură

Trebuie să recunosc că în primăvară, pentru diploma de finalist Superblog « am tras » toată familia. 
Fiecare cu contribuția lui desigur ( unii cu gălăgia, alții cu ideea şi puţini cu scrisul) 
A fost greu, pentru că în casă era mai multă zarvă și alergat de copil mic, decât scris. Dar am reușit. 
Dar, trebuie să o spun franc, tatăl celor două A. a scris mai mult decât mine. 
După 15 ani de căsătorie, am descoperit o latură nouă a lui, cea creativă. Dar acesta este alt subiect. 
La competiţia din toamnă, am zis că nu mă mai înscriu.
Dar, totuși, văzând cine și ce mai zice pe acolo pe grup, sponsorii, participanţii am zis că mă înscriu ( sau ne înscriem, cine știe?)
Nu îmi propun să fiu finalistă, pentru că știu că vitezq de alergare a copilului mic s-a dublat și nu cred că voi reuşi să alerg bine în mai multe direcţii.
Dar, îmi propun să particip la câteva probe. Alea care îmi vor face cu ochiul mai tare.
Le urez success concurenţilor care vor să ajungă finalişti ai ediţitiei aniversare!