19 martie 2019

Doar doua pizza va rog !

Iar avem de pregatit un proiect la istorie, off..
Marcel si Cristi au venit pe la mine si ne chinuim sa o scoatem la capat. 
  - Comandam si noi pizza, Cristache, nu pot sa fac nimic daca mi-e foame! Vezi ca nu ne iese nici proiectul?
  - Da!N-am mai comandat de mult. De unde luam ?
  - Ia uite si pe asta ! "de unde luam..". De la Dodo desigur. Si copiii de 1 an, de cand incep diversificarea, stiu ca  ei sunt cei care au pizza cea mai buna. Sa nu-mi spui ca tu iei tot de la aia care aduc pizza congelata?!
  - Pai si ce are, bai Marcelino, daca e congelata ?
  - Du-te, ba, de aici cu pizza ta congelata ! Vrei sa mananc ciuperci, masline si ardei de anul trecut!
Lor le convine, primesc comanda, scot caramida din congelator, o baga la cuptor 5 minute si o livreaza unui papagal ca tine. Mai vor si o gramada de bani pe ea. 
  - Lasa-ma, ba,  cu chestiile astea. Toate supermarket-urile fac paine si patiserie din aluat congelat adus de afara. Aluat original, de la mama lui, nu orice aluat, da?
  - Ba, esti nebun ! « Aluat original”! Cum adica, ba, aluat original?
  - Pai patiserie franceza, frate. Crezi ca noi facem patiserie ca ei? Noi facem doar franzela alba, de 50 de bani bucata.
  - Frate, eu vreau o pizza care acum o juma' de ora nu exista in frigiderul sau congelatorul nimanui! Vreau sa stiu ca, dupa ce am sunat, cineva s-a apucat sa faca aluatul si alcineva sa prepare umplutura si sosurile. Nu unul care, dupa ce sun, cotrobaie prin congelator, sa gaseasca acolo comanda mea.
  - De unde stii tu ca Gogo nu face la fel ? Vezi tu ce fac ei acolo in bucataria lor ?
 
- Dodo, nu gogo ! Pai tu ai fost la ei vreodata, ca sa vorbesti? Pai la ei vezi tot ce fac!  Priveste aici, pe telefon, mai jos de unde scrie livrare pizza, apas pe contacte si am uite aici imagini in direct din bucataria lor! Vezi cum scoate pizza din cuptor, chiar acum ?
  - Da, nu arata rau.
  - Cristache, fii atent : la scoala, sa nu spui nimanui ca nu ai auzit de Dodo Pizza! Vei fi etichetat pe loc ca ciudat, iti vor da toti block pe insta. Eu am vazut faze d-astea pentru chestii mai putin grave. Zi si tu, Andrei ! 

Cristi incearca sa schimbe vorba
  -  Hai, comanda pizza aia o data! Mai mult vorbesti decat faci! Si sa comanzi de aici, de la sediul lor din Militari, ca vreau sa ii vad cum imi pregatesc pizza mea cu de toate. 
  - Asa e, da’ n-are rost sa va mai certati, le zic eu cu zambet siret invartindu-ma pe scaunul de la birou cu viteza tot mai mare. Am comandat eu deja la Dodo Pizza, acu' o juma de ora. Fiti atenti! Daca nu apare pizza intr-un sfert de ora, avem o pizza gratuita de la ei! 

Marcel si Cristi se intorc brusc catre mine si ma privesc cu neincredere. Le explic rapid si le arat si pe site: 
  - Asa au ei regula: daca nu vin in 45 de minute, ne dau o pizza gratis.
  - Ha, ha, ha, ha. Ba, esti nebun! rade cu pofta Marcel.  Sigur nu ajunge la timp! Bravo!L-ai zis ca stai la 10 dar sper ca nu le-ai zis ca ai liftul stricat! Ha, ha, ha.
  - Normal! Pai pe asta pe asta m-am si bazat, d-aia am comndat doar doua pizza. a treia va fi gratis.
 

Am cautat rapid un cronometru, ca sa urmarim cum se scurge timpul. Deja ne si vedeam macand fiecare cate o pizza. 
Si cand mai ramasese doar 7 minute, inainte sa treaca termenul de 45 de minute, auzim soneria la usa. Am mers la usa cu degetele incrucisate si sperand ca nu erau cei de la Dodo. 
La usa era un baiat cu doua pizza, zambind. 
  - Comanda dumneavoastra de pizza. Pofta buna. Am venit mai repede. Am livrat si ieri in bloc. Stiam ca e liftul stricat.
Din camera s-au auzit rasete zgomotoase :
  - Ha, ha, ha. Ti-ai facut calculele gresite cu Dodo. Hai ca-ti dau din pizza mea.
... au urmat cateva minute bune de liniste totala in care se auzeau doar falcile noastre care infulecau pizza. 

  - Chiar e buna, frate!
  - Pai nu ti-am zis eu ! Hei, lasa-mi si mie! 

Acest articol a fost scris pentru Spring SuperBlog 2019

16 martie 2019

Casa aia din vis

Alegerea terenului
Cand am luat hotararea de a construi o casa, primul pas fost gasirea unui teren.
Locatia casei este foarte importanta. E bine sa ne asiguram ca nu exista nici o posibilitate de a avea constructii inalte in jurul viitoarei case. E bine sa stim ce vecini vom avea (daca vom asculta de la ei manele sau muzica populara).
Conteaza foarte mult si cat de departe este de gradinita si scoala, de magazine si de locul de munca.
Inainte sa alegem, putem face simulari: plecam dimineata la 8:00 de la teren si vedem cat facem pana la diverse locatii. Totul trebuie verificat personal, nu-i credeti pe agentii imobliari care vand terenul. Ei sunt specializati in basme.

Casa virtuala
Dupa ce am gasit terenul ideal, urmatorul pas a fost alegerea unui proiectant bun care sa fie alaturi de mine pana la executare.
Si mi-a fost!
Intai proiectantul a realizat casa pe calculator
Cine doreste, poate opta pentru proiecte de case deja realizate. Aceasta varianta ar avea avantajul ca fiinde deja testata, poate ai putea vizita una si in realitate. O poti compara cu ceea ce ai in visele tale si poti sa iei o decizie mai usor.
Eu, insa, am optat pentru un proiect personalizat de casa eficienta energetic.
Ideile mele au prins contur pe calculator, cu asistenta si ajutorul proiectantului. Chiar daca era virtuala, am simtit ca am putut sa o vizitez si sa o simt. Practic am avut impresia ca intai am locuit virtual in acea casa. Totul cu ajutorul tehnologiei. Unde mai pui, ca spre deosebire de testarea unei case construite dupa un proiect predefinit, in acest stadiu virtal, te poti razgandi si poti face modificari.
Este momentul in care poti aduce in discutie si poti proiecta casa tinand cont de toate aspectele.

Casa viitorului ( si a visurilor mele)
Casa viitorului meu (dar sper eu si a generatiei viitoare) trebuie sa tina cont de urmatoarele:
  • Materiale usoare dar rezistente si eficiente energetic.Ele trebuie sa faca o casa extrem de rezistenta la cutremure. Si pentru ca materialele din care va fi facuta sunt si ignifuge/nu ard, casa nu va avea nevoie de asigurari de cutremure si incendii.
  • O imbinare perfecta intre izolatie si ventilatie astfel incat sa nu fie necesar aerul conditionat nici macar in perioadele caniculare din vara. Iarna, daca nu stai in tricou si pantaloni scurti in casa, fara sa-ti vina o factura usturatoare la utilitati, o poti considera o greseala de proiectare. 
  • Ferestre inteligente care pot afisa pe sticla informatii despre atmosfera de afara, temperatura, umiditate, prognoza pentru ziua in curs sau pe termen mai lung. Lasa libera imaginatia si gandeste-te la ce vei vedea pe ferestre in fiecare camera ( daca vezi peretele vecinului prin geam nu e ok) 
  • Spatiul de care dispui, nevoia pe care o ai pentru fiecare camera. Totul este necesar pentru   a imbina cat mai bine confortul cu eficienta energetica a casei. Nu ai nevoie de camere prea mari. Nu construiesti pentru oaspeti. 
  • Mobilierul dorit ( da, ma pot gandi inca din faza de proiectare cum voi amplasa mobilierul!) 
  • Stilul casei ( clasic, modern, etc.)
  • Culorile. De ce sa nu ma gandesc inca din aceasta faza si la culori? 
  • Acoperisul. Acoperit cu panouri fotovoltaice si sisteme de incalzire a apei menajere. Surplusul de energie produs de panourile fotovoltaice poate fi transmis in reteaua centralizata, contra cost, desigur. Cum e sa poti fii producator de energie ?  Sa nu uit si de iluminat nocturn in curte prin becuri alimentate de la panouri fotovoltaice. 
  • Senzori. Foarte multi senzori in casa.Senzori pentru orice : senzori de fum, senzori de gaze, senzori de umiditate care pornesc sau opresc automat ventilatia pentru asigurarea unui aer optim in casa. 
  • Internetul lucrurilor e deja o realitate. Toate obiectele din casa sa poata primi comenzi vocale sau scrise prin smartphone, de la distanta sau din casa. Sa poti comanda temperatura inainte de a ajunge acasa. Sa poti comanda automatului de cafea sa te astepte cu o ceasca aburinda. Sa poti comanda sa porneasca apa la temperatura optima in cada baii, sa poti vizualiza lista alimentelor pe care le ai in frigider cu termenul lor de expirare precum si lista alimentelor din casa. 
  • Sisteme de captare a apei de ploaie. Dolosirea ei la irigarea gradinii si la alimentarea bazinelor de toaleta. 
Totul este posibil cu sprijinul unui proiect bine realizat!

Fabrica de case
Dupa stabilirea tuturor detaliilor proiectului, se pregateste si se depune dosarul de obtinere a autorizatiei de construire.
Autorizatia se transmite executantului.In cazul meu, executantul este o fabrica.
Da, casa viitorului meu a fost realizata in totalitate intr-o fabrica!
Procedura e cam asa:
  • Modelul virtual de casa, facut de proiectant, este transmis fabricii. 
  • Casa este produsa de roboti industriali respectand proiectul pana in cele mai mici detalii (inclusiv diferite conducte trase prin pereti pentru incalzire sau ventilatie, cablurile necesare, prizele instalate, si chiar si ferestrele montate.) 
  • Dupa finalizarea ei in fabrica, casa este urcata in camioane, perete cu perete, ca o mobila de bucatarie dar la alta scara. Incape in doua - trei camioane, in functie de dimensiunea casei. Casa este modulara, cu posibilitatea de modificare a peretilor, a incaperilor, in functie de preferinte. Peretii pot culisa, camerele se pot mari sau micsora, in functie de preferinte. 
  • O macara si 10 oameni monteaza casa in 3 zile. Ei stiu foarte bine sa mufeze fiecare cablu, conducta, stiu unde vine fiecare surubel. Beneficieaza de asistenta unor softuri din fabrica care le arata ce trebuie sa faca la fiecare pas . Fara mizerie, fara mare zgomot, fara pierderi de materiale, fara “mesteri”, fara” meseriasi”, fara stres. 
  • La nevoie casa se poate demonta si monta in alta locatie. . Optional se poate monta in acest stadiu, inclusiv mobilierul.
  • Proprietarul , daca doreste, poate vinde casa fara a vinde terenul, cumparatorul o poate demonta si monta unde doreste, ca o piesa de mobilier....
- Hei! Trezeste-te! Ce faci, vorbeai prin somn. Ziceai ceva de proiectare, vorbeai cu automatul de cafea, cica sa-ti faca o cafea. Numai prostii visezi. Vezi daca stai tarziu si te uiti la filme SF...
- A fost un vis frumos. Eeee, ce mi-ar fi placut sa fi construit si eu ca in vis.
- Hai, lasa, coboara cu picioarele pe pamant. Azi trebuie sa duci molozul din curte, trebuie sa mai comanzi glet, tencuiala, saci de ciment. Vezi ca nu-mi place cum au lucrat mesterii lu’ peste in dormitor, peretele e stramb. Hai, ca de un an de zile se lucreaza la casa asta.
- Pai si o sa mai dureze un an. I-am auzit eu ca vor sa plece in Anglia. Deja ne-au lasat balta trei echipe, pana acum. Eu nu stiu daca o sa mai avem cu cine termina casa...Noroc ca avem un proiect de casa atat de bine facut incat nu conteaza ce echipa gasim...

Acest articol a fost scris pentru Spring SuperBlog 2019 si este o fictiune / este imaginatia autorului, un vis de-al lui

14 martie 2019

Un copil iti face viata frumoasa, o bijuterie iti bucura si inima

- Ce sa fie boss? Hai sa-ti dau ceva nou, ce se poarta acu’? Avem lantisoare, bratari, inele. De aur, de argint, ce-ai vrea?
- Aaaa….doar ma uit, multumesc!
Lantul de aur de la gatul domnului care imi prezenta oferta de bijuterii era impresionant. Cred ca era chiar patronul magazinului de bijuterii. Avea o bluza alba, mulata, cu niste litere aurii, mari pe piept; pantaloni tot albi, curea neagra cu catarama mare aurie. Pantofi de lac cu varf ascutit.
Magazinul, aflat la parterul, unui bloc, intre o agentie de pariuri si un aprozar, avea o firma luminoasa care atragea atentia: “Bijuterii de lux pentru orice buzunar”, “vindem si cumparam briliante, diamante aur si argint.”

Aparitia copilului in viata oricarui cuplu este cea mai frumoasa experienta. Momentul acela ne schimba cu totul viata. Este implinirea cuplului. Privind la mogaldeata din bratele sotiei, ma gandeam cu bucurie si nerabdare la timpul pe care il vom petrece alaturi de ea. Copiii trebuie sa-si depaseasca parintii iar scopul nostru este ca ei sa reuseasca asta.

Voiam sa daruiesc sotiei, cea care a creat aceasta bucurie a noastra, o bijuterie, o amintire al momentului in care a devenit mama.
Pana atunci nu prea intrasem eu prin magazine de bijuterii.
Abia acum cautam ceva deosebit si prima experienta s-a intamplat sa fie intr-un magazin de cartier.
Dar, cum am intrat, asa am iesit…

Acasa am mai cautat pe internet. Ulterior am vizitat alte cateva magazine de bijuterii, magazine elegante, cu personal profesionist, placut, cu atmosfera deosebita. Am vazut cam ce-as dori si am revenit la magazinele on-line.
As fi putut sa-i ofer un cadou simplu sau as fi putut alege si un ceas ( ca tot il avea pe "wishlistul" de cadouri de ziua ei ceva timp)
Dar am ales un lantisor de aur, simplu si complex in acelasi timp, elegant si frumos. Se potrivea sotiei mele, pe care as putea-o descrie cu, cel putin, aceleasi adjective. Cele trei inimi le reprezinta pe ale lor: ale ei si ale fetitelor mele. 3 inimi care candva bateau prin una singura: cea a mamei.
De fiecare data cand poarta lantisorul, imi amintesc cu aceeasi emotie momentul pentru care l-a primit.

De atunci, am
mai cumparat si cu alte ocazii bijuterii la fel de finute si speciale. Fiecare marcand un eveniment plin de emotie si bucurie.

Acest articol a fost scris pentru Spring SuperBlog 2019

12 martie 2019

"Publicitarii"

Am absolvit in 2010 Institutul de Publicitate Generala.
Sunt a treia generatie in breasla aceasta a "publicitarilor". Eu am preluat Publicitarul de la parintii mei. Ei au preluat de la parintii lor...Pentru ca functia aceasta se transmite doar din tata in fiu.
Nu oricine poate deveni Publicitar...
Eu vand un martisor, tu cauti sa cumperi?  

Ia uite, Cabinetul meu e tot mai asaltat de clienti! Efectiv nu mai fac fata. Am 50 de secretari angajati care nu stau nici un minut. Semnez in fiecare zi sute de Adeverinte.Suntem veriga dintre cei care vand si cei care cumpara. Fara noi nu se poate realiza nici o tranzactie. Suntem la acelasi nivel cu Notarii. Suntem o casta. 
Are omul ceva de vandut/cumparat/schimbat etc.?
Vine la "Publicitariat" cu actele bunului, plateste onorariul Publicitarului si apoi pleaca acasa.
Urmeaza apoi sa primeasca acasa o lista de clienti interesati de oferta lui. Daca se inteleg, trebuie sa obtina de la noi, Adeverinta Publicitara. Cu aceasta adeverinta merg la Notar si fac actele de tranzactiei (ex.vanzare-cumparare etc)
Fara Adeverinta Publicitara notarul nu are dreptul de a legaliza acte.
Asta e legea. Nu se poate altfel. Unii spun ca suntem o capusa intermediara legalizata. Altii spun ca ar putea sa se descurce si fara noi: cu ziare, site-uri specializate etc. Ei nu realizeaza cat de complicata e aceasta activitate si cat muncesc eu. Ei cred ca e simplu.
Daca ar fi dupa ei, ar desfiinta Agentia Nationala pentru Eficienta in Publicitate.
Insa, discutia pe care am avut-o cu un secretar de stat, la o cafea, m-a facut sa-mi actualizez viziunile:

  - Domnule, va spun sincer, sunt presiuni din toate partile sa desfiintam in totalitate lantul publicitar, asa cum este el acum. Oamenii realizeaza ca, toata aceasta constructie destul de complicata, birocratica, ar putea fi inlocuita si de un ziar fizic, dar si on-line.
  - Domnule secretar, dumneavoastra realizati ce ar insemna desfiintarea "publicitariatelor"? Nu vorbesc doar de cei ca mine, care au facut niste studii pentru a ajunge aici, ci de mii de locuri de munca desfiintate. Ce vor face acei mii de secretari angajati in Publiciariate? Ei cunosc doar acest domeniu.
 - Va inteleg retinerile. Sunteti ca producatorii de benzina in fata aparitiei automobilului electric, ca producatorul si distribuitorul de energie clasica in fata panourilor fotovoltaice, producatoare de energie regenerabila. Tehnologia vine peste voi ca o avalansa de zapada. Degeaba incercati sa o potoliti cu niste parazapezi, le va spulbera cu puterea ei. 

Pauza...

 - Da, poate aveti dreptate. Totusi trecerea ar trebui sa se faca treptat. Schimbarile ar fi bine sa fie pregatite pentru o viitoare generatie. Cu cat dureaza mai mult, cu atat schimbarea va fi facuta mai bine....V-am zis ca Agentia Nationala pentru Eficienta in Publicitate e pregatita sa sponsorizeze generos partidul de guvernamant si la alegerile de anul acesta?
- Pai ma bucur sa aud asta. Cred ca mai putem amana cu desfiintarea Publicitariatului. Trebuie sa asiguram, pana la urma, locuri de munca oamenilor. Am promis asta si in programul de guvernamant.

Ce nu stia secretarul, era ca eu aveam deja, de ceva vreme, pregatita o alternativa la la sistemul "publicitariatelor".
O tineam “la sertar” in asteptarea acestui moment.
Aveam deja pus la punct, in toate detaliile, ziarul " Publicitarul". Ziarul care va publica anunturi din toate domeniile: Imobiliare, auto, matrimoniale, diverse. Oamenii vor putea publica un anunt si intr-un minut. Ziarul va avea si o varianta on-line, “Publicitarul on-line”, similar cu cel tiparit.
As putea spune ca am renuntat la parazapezi si mi-am luat schiuri cu care sa ma dau pe avalansa. Cei cu benzina, se pare ca au deocamdata parazapezi mai solide.

Deci, se pare ca sunt ultima generatie din lumea Publicitariatelor. Nu mai avem “parazapezi”. Stiam ca voi ajunge si la acest moment...
Acest articol a fost scris pentru Spring SuperBlog 2019 

10 martie 2019

Amintiri din viitor

  - Maine ne asculta la tehno, ai invatat ceva ?
  - Nu prea. Din ce ne asculta ? 


Ascult conversatia nepotului meu cu prietenul lui. Au 12 ani. Conversatia lor ma face sa costientizez cat de diferita e lumea de acum fata de ce era in urma cu 25-30 de ani.
Beau o cafea si fac un test care sa imi dea drept de vot la alegerile locale. Acum, in 2050, inainte de a vota trebuie sa dovedesti ca votezi in cunostinta de cauza. Sunt teste simple, de 5 minute. Il fac si imi da acceptul de vot.

Ii aud in continuare pe copii si zambesc:
  - Ne asculta din istoria automobilului. E foarte tare. Imi place subiectul.
  - Tot ce stiu eu despre automobil este ca urc in el si ii zic unde sa ma duca. Uneori, mai ales cand mananc ceva in timp ce vorbesc, nu intelege si ma pune sa-i repet. Poate sa merga cu masina si sor ‘mea de 4 ani. Bine, ea nu poate, ca o vede si aude masina si nu porneste....da’ ar putea, ca vorbeste destul de clar. Ar putea sa ii zica masinii "du-ma la mama, la serviciu ei".
- Acum asa e. Dar totul a inceput acu’ 25-30 de ani. Pe atunci automobilele nu erau autonome, nu aveau comanda vocala. Trebuiau conduse de o persoana. Trebuia sa dai un examen, sa dovedesti ca poti conduce in siguranta. Aveai niste clapete sau pedale, nu mai stiu cum se numeau, si un cerc, se numea volan. Pentru a conduce masina, soferul trebuia sa invarta de volan si sa apese pe pedale in acelasi timp. Nu era usor. Imagineaza-ti ca exista chiar si politie specializata in circulatia masinilor. Faceai studii anii de zile sa ajungi politist la circulatie!!!
  - Ba, esti nebun?!!. Cum ba, sa apesi pe pedale pentru a merge cu masina? Cred ca faci misto de mine! Pedale am eu la bicicleta. Am fost si ieri in parc cu ea!
  - Nu glumesc deloc. Pe strada erau si niste semne, indicatoare, lumini la intersectii. Soferul trebuia sa le stie pe toate pentru a nu se lovi de alte masini pe strada.
  - Pai insemna ca erau primitivi rau de tot, sa mor eu! Pai acum, eu nici nu stiu ce face masina, e autonoma, eu ii zic unde sa ma duca si gata! Ce sofer, ce condus, ce semne si luminite?. Pai si cum sa se loveasca intre ele? Pot circula si la o juma de metru una de alta, cu orice viteza! Nu se pot lovi!Sunt toate legate in retea, comunica intre ele, dar si cu toate obiectele din jurul lor. Nu, nu se pot ciocni!
Sursa: Mercedes-Benz.ro
  - Pai acum asa e, dar atunci era altfel. Obiectele nu puteau comunica intre ele. Internetul lucrurilor a inceput sa apara prin 2020, odata cu dezvoltarea internetului. Pai nici macar nu erau electrice, ce retea? Aveau niste motoare care functionau cu un lichid. Erau peste tot locuri unde se vindea acest combustibil. Erau mai multe tipuri de masini. Cea mai tare era tot Mercedes si atunci. Cam prin 2019 au trecut si ei 100% pe motorul electric cu Mercedes-Benz EQC. Diferenta intre masini o faceau atunci confortul, aspectul si viteza. Plus cat de usor era de condus. Era si o mare concurenta intre producatorii auto. Din ce am citit, la capitolul vanzari auto, parca tot Mercedes era primul. Asta pentru ca aveau un partener tare, Auto Schunn, atunci in 2019, sarbatoreau si 25 de ani de parteneriat.
 - Ihi...da’ viteza conta ? Parca aveau niste limitari legale..
 - Aveau, dar ei erau mai ciudati. Nu conta ca poti merge legal doar cu 70 sau 140, erai vazut altfel daca avei o masina care avea, sa zicem, posibilitatea sa atinga 25 km/ora.
 - Pai de ce erau construite cu posibilitatea sa mearga cu 250, daca legal puteau merge cu maxim 140 ?
 - Ba da’ ce intrebari pui si tu. Nu stiu, crezi ca stiu eu ce aveau ei in cap atunci. Acum facem scoala acasa sau unde suntem, nu conteaza unde. Se preda prin holograme. Atunci trebuia sa mergi in fiecare zi intr-o cladire. Se scria pe o chestie alba, se numea hartie, cu niste chestii care lasau urme pe ea. Tu habar nu ai dar eu le-am vazut la muzeu. Hartia asta se facea din copaci si trebuiau sa taie o gramada pentru ea, erau multe chestii ciudate. De Craciun, fiecare familie obisnuia sa taie un brad. Imagineaza-ti, miliarde de brazi taiati. Apoi ii aruncau la gunoi . Erau multe ciudatenii...
 - Complicat rau. Mie imi place cu asistentul electonic atasat la mana.Ii dictez ce vreau si el afiseaza in scris ce ii zic eu. Tot ce ii zic, el memoreaza pentru mine.. Daca vreau sa vad ce i-am zis cand aveam 5 ani, ii zic sa-mi arate.
 - Asistentul tau electronic pe atunci se numea smartphone. Doar ca acum e mai complex : este un consilier general al tau.
 - Adevarul e ca e cam cicalitor. Ieri mancam un ecler acasa si el cu vocea lui enervanta : « ai depasit necesaul de calorii pe ziua de azi cu 50%. Iata cum vei arata in 2 luni daca vei continua in acest ritm » si imi proiecteaza o holograma cu mine obez. Are glume cu mine. Toata ziua imi zice ce sa mananc, sa merg la nu stiu ce doctor si tot asa.
 - Lasa, ca tu esti gras oricum...
Acest articol a fost scris pentru Spring SuperBlog 2019 

07 martie 2019

Prima vacanta


Motorul Daciei 1310, masina familiei, huruia obosit pe drumul spre mare.
Tata incerca sa justifice « performanta » masinii :
- I-am zis lui nea Gicu : « nea Gicule, te cinstesc, regleaza si mie motorul », i-am dat si 2 kile de tuica si un pachet de cafea d-aia buna. « Da, da, ma uit, se rezolva, il fac sa mearga ca uns, stai linistit », si uite cum paraie acum !
- Cred ca ati baut voi tuica aia si ati uitat de masina, lasa ca va stiu eu, si-a spus mama parerea.
Masina era asa de lasata pe spate incat apoape atingea pamantul. Stateam inghesuit pe bancheta din spate alaturi de fratele meu si de zeci de plase si cutii. Aveam masina plina de mancare, haine si tot felul de chestii. Portbagaul abia se inchisese, fiind si el ticsit cu fel de fel de lucruri. In fata erau parintii.
Drumul serpuia printre sate, depaseam des carute, biciclisti, oameni cu sape in spinare. Imi placea sa stau cu ochii pe geam si sa urmaresc toate aceste privelisti.
M-a impresionat, imediat ce am zarit-o.
Imensitatea marii albastre, reflectand razele soarelui in valurile ei.
Imaginea asta mi-a ramas intiparita in memorie.
Apoi , imi amintesc si de sunetul valurilor izbindu-se de nisipul plajei. Parca simt si acum caldura toropitoare, dar placuta de pe plaja.
Imi amintesc o multime de momente din prima mea vacanta.
Intins pe cearsaf, alaturi de ceilalti, ascultam atmosfera din jurul meu : de la un restaurant se auzea periodic o melodie din acordeon. Mi-a ramas in minte doar o frantura. Se auzeau vanzatorii de bilete la spectacole: “Nu ratati in aceasta seara un spectacol nemaipomenit: Jean Constantin, Doru Octavian Dumitru, Adrian Minune. Ultimele bilete.".
Anuntul era acoperit sonor de alta oferta, venita de pe malul marii : « Nu dati banii pe prostii, faceti poze la copii » - pe plaja se plimba un nene cu o maimuta mica pe umar si cu aparat de fotografiat la gat.
Printre cearsafurile asternute pe nisip se strecurau vanzatorii ambulanti, stigand din cand in cand : » Namol, namol, namol ». Mai aveau si scoici, seminte, fructe.
Toate acestea pe fundalul unui zgomot specific plajei : cu tipetele copiilor care se jucau in apa, zgomotul valurilor, discutiile oamenilor intinsi pe nisipul dogoritor.
In larg se vedea o nava mare esuata, ruginita. Ma intrebam cum o fi ajuns acolo si de cand.
O mare parte din mancare o aveam de acasa. Diverse conserve, fructe, apa, bere, suc. Parintii incercau sa nu cheltuiasca prea mult. Ne mai luau uneori cate o vata de zahar pe bat, cate un suc. Putine, dar cele mai bune din toata copilaria!
Amintiri placute, care acum, pentru mine, pot fii surse de optimism si energie.
Vacanta la mare a ajuns acum si vacanta preferata a copiilor mei. Incercam sa le oferim momente frumoase si lor , vacante de care sa-si aminteasca cu placere mereu. Dupa un lung an scolar copiii au dreptul la vacanta.


Insa acum nu mai umplem portbagajul cu conserve, ci doar cu voie buna si dorinta de aventura.
Acum in loc sa "huruim" pe drumurile Romaniei, putem alege sa zburam prin norii altor tari.
Si toate astea pentru ca alegem sa mergem in vacanta cu Christian Tour.
De ce anume cu ei? Pentru ca  « Christian Tour susține Dreptul la vacanță” ! 

06 martie 2019

Ne înscriem iar la Superblog: SpringSuperblog 2019!


Nu am mai apucat să particip la nici o probă în toamnă. Aș putea începe cu motivul clasic „lipsa de timp”..dar, o las așa.. nici nu mă scuz, nici nu mă laud... 
Mi se pare însă că am clipit doar de două ori de atunci și a și venit ediția de primăvară.
Am zis că mai bine nu mă înscriu, ca să nu mă fac iar de rușine, neparticipând deloc ( nu îmi place când nu îmi ating obiectivele personale).
Dar, ce credeți? „Ardeleanu” ( nu s-a născut acolo, dar are toate trăsăturile unuia) a zis că vrea el să participe și să scrie.
Așa că: fiți pe fază: Eu, mamă în fiecare zi, mă înscriu la superblog, însă el, tata în fiecare zi, alias „ ardeleanu” se ambiționează să devină finalist 😊
Să o vedem și pe asta 😊



Eu sper ca pe mine să mă impulsioneze să scriu și eu mai mult. Atât!