25 ianuarie 2012

Pentru mama mea. La multi ani!



Mancarea voastra este intotdeauna cea mai buna, fara exceptii.
Voi va framantati cand noi suntem cei mai buni sau cand cei mai buni nu suntem noi.
Voi ne scoateti din incurcatura  in clipele grele, sau pur si simplu ne bucurati, iar noi va ajutam pe voi.
Uneori sunteti mult mai aproape de o tara intreaga sau de un alt copil
Pentru voi nu exista copii straini.
Si chiar daca noi ne pierdem, voi oricum ne gasiti, desi asta nu ne justifica.
Noi pentru voi suntem mereu Copii!
Voi sunteti mereu de partea noastra, chiar si cand ni se pare ca nu e asa
Voi intelegeti mereu totul
Voi vorbiti cu noi si inainte.. si dupa
Voi pastrati tot ce credeam noi ca e neimportant
Voi va amestecati in viata noastra si noi avem probleme
Voi incetati sa o faceti si noi iarasi avem probleme
Voi stiti intodeauna ce e bine pentru noi
Si chiar si in casa noastra voi va simtiti mereu stapane
Noi va semanam atat de mult desi ne deosebim la exterior
Se intampla uneori sa nu fiti prima in familie, dar nu in ceea ce e e important pentru toti
Pe voi va doare mult mai mult cand ne doare pe noi
Si tata poate fi alaturi, dar voi sunteti intodeauna un pic mai aproape
Si nu asteptati nimic in schimb.. poate doar foarte putin

Mamele.. pur si simplu ne asteapta!

05 ianuarie 2012

...Viata asta se deruleaza cu o viteza prea mare. Cand trec toate?

Multe trec, multe vin. Viata se schimba in fiecare zi. Cu ea si oranduirea lucrurilor.

Te desparti de colegi vechi, intalnesti oameni noi. Si viata lor devine si viata ta.

Te certi cu cei apropiati si iti dai seama cat de mult ii iubesti si cat de mult doare" fara ei".
Copilul termina o etapa a vietii, incepe alta...Emotia mica devine mare..Emotia lui devine a ta.
Se sfarseste un an si incepe altul.
Da, ne bucuram ca suntem sanatosi, dar parca prindem doar asa, din zbor cate un eveniment-doua ( si cate un kilogram, doua :P  ), cate o emotie sau  mai multe, cate o clipa sau o imensitate.  
Timpul asta trece ca nebunul...

03 ianuarie 2012

Noua sau veche, viata e plina de dileme

A venit. Nu stiu cand si cum, dar a venit. Am avut impresia chiar, ca a intrat asa, brusc, pe usa, fara sa ma intrebe daca sunt gata sa il primesc. Am avut momente in care as fi vrut sa imi intind mainile in semn de aparare, sa ii arat ca inca nu sunt pregatita pentru el. Dar, el a venit, cu doi in coada si a intrat cu tupeu in viata noastra.

Nu e un nou inceput, pentru ca e  continuarea vietii din anul care avea 1 la final. Dar totusi e altul.

E nou sau e vechi? Viata continua dupa virgula sau dupa punct?