23 octombrie 2009

Premiu cu multumiri

Am ajuns in sfarsit sa imi iau in primire si premiul de la Gratiela. Este primul meu premiu, ar fi trebuit sa fiu mai atenta si sa il iau la timp. Dar ii multumesc foarte mult Gratielei, imi face mare placere sa primesc premiul de la ea, care e o persoana speciala.

Premiul este acesta:

Si regulile spun ca:
1. trebuie sa afisez premiul
2. trebuie sa afisez linkul celui care mi-a oferit premiul
3. trebuie sa il ofer cu dragoste si bucurie la 10 bloggeri
4. trebuie sa informez destinatarul prin mesaj

Asa ca, desi tarziu, dar cu multa dragoste si bucurie il ofer mai departe si multumesc din tot sufletul:

1. Mihaelei ptr ca ma innebuneste in fiecare zi cu mancarurile ei si pentru ca ma face sa le visez si sa o astept pe ea personal, cat mai repede la Bucuresti :D.
2. Inei, pentru ca desi, nu stie, blogul ei imi inspira dorinta de a trai mai sanatos si mai frumos si imi da idei noi despre viata pe care ar trebui sa o am.
3. Irinei pentru ca de mult ori citesc gandurile ei de parca ar fi ale mele ( ma regasesc in multe dintre ele) si pentru ca imi inspira atata liniste, si pace, si bunatate.
4. Alexandrei pentru ca isi expune viata si gandurile intr-un blog amintindu-mi si mie de perioada aia zburatoare a vietii, uneori cu regret, alteori cu bucurie.
5. Nataliei ca e gata mereu sa sara cu un sfat, cu un ajutor si cu o reteta delicioasa :D
6. Ptr Mami Abi pentru ca imi da idei si sugestii despre ce as putea sa mai fac cu copilul meu. Idei care sunt absolut indispensabile ( in special acuma cand suntem acasa cu tanti Varicela)
7. Ralucai pentru ca prin blogul ei, vad realizat visul meu de a trai la casa, la curte, cu o gradina, cu o rosie..
8. Anishoarei pentru ca pozele, retetele ei mi s-au parut fantastice si sper sa o pot aduce inapoi pe blog
9. Marinei pentru ca imi trezeste dorinta de a mai avea un bebe prin postarile ei frumoase si optimiste
10. Andreei pentru ca reuseste sa imi bucure sufletul cu bijuteriile ei ( mai ales cand sunt la gatul meu :D )

21 octombrie 2009

Melodia de luni ( pe care am reusit sa o pun abia miercuri :d )

Gratiela realizeaza rubrica "Melodia de Luni", participati si voi alaturi de noi! Detalii gasiti pe blogul Gratielei, AICI

Si ca sa fiu si eu in ton cu tema, desi e deja miercuri, dar pentru ca abia azi m-am luminat cum se pune un clip aici, am sa pun melodia mea de luni:

17 august 2009

Masina s-a zdruncinat la un hop.. m-am trezit brusc, sotul conducea linistit, Amelia atipise si ea.. m-am uitat in jur si brusc, am simtit cum inima incepe sa bata din ce in ce mai tare.

Priveam la pomii care fugeau pe langa mine, casele care pareau mai frumoase ca niciodata, incercam sa recunosc fetzele celor care treceau pe langa noi... dar totul parea schimbat.. Copacii mai vigurosi, casele renovate, vopsite si aranjate in lumina soarelui, iar oamenii schimbati de timp, fiecare in felul lui.

Doar aerul era acelasi, aerul pe care incercam sa il inspir cu atata putere, si sa nu il mai expir niciodata, aerul pe care l-am respirat atatia ani pana intr-o zi, aerul de care mi-era dor: aerul de acasa!!!!

Eram obosita de atata drum, dar atat de fericita! In sfarsit am ajuns acasa!

13 august 2009

Ziua de nastere a unei femei: motiv de tristete sau de bucurie?

Cand sunt mici, fetitele asteapta cu nerabdare ziua aniversarii lor. Si sunt atat de mandre ca au mai crescut cu un an. Doar intr-un colt, o mamica fericita pentru copilul ei, ofteaza pe ascuns, ca a mai trecut un an din viata puiului, a mai trecut un an din viata ei ca mama...

Dupa o anumita varsta, fiecare fata/femeie incepe sa regrete anii care trec si zambeste destul de putin.


Este ziua de nastere un motiv
de tristete sau unul de bucurie pentru o femeie?


Am remarcat anul acesta tot mai multe femei ( prietene, cunostinte) care de ziua lor, au fost triste, au avut o stare depresiva, nu au simtit nici o bucurie. M- am intrebat de ce se intampla aceasta? Sa fie oare doar numarul anilor, care se aduna, un motiv de tristete? De ce numarul lor nu ne mai bucura?


Eu nu sunt trista ca am 29, dar ii astept totusi pe cei 30, pentru ca mi-a prezis cineva [:D] ca abia atunci o sa incep sa sesisez trecerea anilor si ca eu la 30 ani nu o sa vreau tort cu cifra 30 :d Asa ca astept, sa vad si o sa va spun si voua daca e asa.


Pentru ca ma simt mai inteleapta de cateva zile incoace :D, ca doar sunt mai mare cu un an, am stat si am analizat, de ce am fost trista si vesela/fericita anul acesta de ziua mea. Am ajuns la concluzia ca am mult mai multe motive de bucurie, fericire, decat de tristete. Iar cele de tristete palesc in lumina fericirii si nici nu mai par asa importante.


Ar trebui sa creez o leapsa, in care sa cer fiecarei femei sa enumere minim 5 motive pentru care a fost fericita la ultima ei aniversare si 5 motive pentru care a simtit tristete. Cu siguranta dupa ce faci o lista din asta, iti dai seama ca fiecare dintre noi avem mult mai multe motive de bucurie pe care trebuie sa le traim, decat sa ne pierdem in momente de tristete.


Pentru ca ziua mea a fost de curand, o sa incep eu:


1. Am fost trista pentru ca timpul trece prea repede, si nu pentru anii pe care ii implinesc ( doar nu am nici 30 :p) , ci pentru ca trece in viteza si uneori nu reusesc sa stau sa ma bucur de ceea ce am, uneori nu reusesc sa ma gandesc la tot ce trece pe langa mine.
Dar am fost fericita
, pentru ca, necatand la viteza cu care trec prin viata, sunt iubita cuiva, sunt prietena unor oameni speciali si sunt mama unei printese.


2. Am fost trista
ca nu am implinit cei 29 ani in casa mea cea noua si mult visata,
Dar am fost fericita
ca am ajuns in aceasta zi in plina sanatate si cu multe realizari in urma.


3. Am fost trista
ca Amelia a fost geloasa ca nu a fost ea centrul atentiei,
Dar m-am bucurat
ca este deja o fetita mare si intelegatoare, ca are o logica perfecta in toate care ma lasa deseori fara cuvinte, ca stie sa faca cele mai frumoase declaratii de dragoste si ca este sanatoasa.


4.Am fost trista
ca nu am reusit sa sarbatoresc cu toti prietenii cu care imi doream( de aici si din Moldova)
Dar am fost fericita
sa constat ca lista cu cei cu care as fi dorit sa petrec de ziua mea e lunga, ceea ce inseamna, ca , am multi oameni dragi, cu care imi face mare placere sa ma vad oricand.


5. Am fost trista ca nu mi-a facut nimeni cadou vreo masina rosie decapotabila :)),
Dar am fost fericita
ca am primit doua ceaiuri foarte bune :d


6. Am fost trista
ca nici anul acesta nu am condus singura masina cat mi-am dorit,
Dar fericita
ca masina m-a dus de ziua mea direct in Moldova la parintii mei :d chiar daca nu am fost eu soferul.


7. Am fost trista ca nici anul acesta nu am castigat la loto :d
Dar sunt fericita
ca seara ma intorc acasa la sotul si la fetita mea, fara de care nu as putea trai nici o zi, sunt fericita ca suntem sanatosi, sunt fericita pentru ca viata are si parti frumoase, sunt fericita pentru ca oamenii pot fi si buni, sunt fericita ca sunt fericita !!!!


Voi de ce ati fost triste in acea zi? Dar fericite?


Flori de ziua mea, un alt motiv de bucurie

Crizanteme din tot sufletul



Gladiole pentru mine


Trandafiri de ziua mea

26 iulie 2009

Leapsa de la Natalia

De fapt sunt doua lepse de la Natalia, de care am uitat cu desavarsire si imi cer scuze.

Deci prima leapsa este:

6 lucruri care ma fac sa zambesc:

1. Declaratiile de dragoste ale Ameliei
2. Multumirea unei persoane pe care am reusit sa o ajut cumva
3. O cana de ceai verde
4. O intalnire cu prietenele
5. Sotul care ma lasa sa ma cuibaresc la pieptul lui desi moare de cald :D ( asta e recenta :D)
6. Aerul curat, plaja linistita, un rasarit de soare...
7. ... multe altele... important e sa zambim, chiar si atunci cand nu e totul roz.

A doua leapsa este: De enumerat cinci cadouri speciale primite de-a lungul timpului:

1. Lantisorul de aur primit de la sot, la nasterea Ameliei.
2. O casuta facuta din chibrituri primita in studentie ( pacat ca cineva invidios a reusit sa o distruga)
3. Inelul si bratara de aur primite la aniversarea celor 20 ani, de la familia mea din Moldova.
4. Desenele Ameliei
5. Urmeaza sa il primesc, intr-o zi :D

Mi s-au parut niste subiecte foarte frumoase, nu am putut sa le las fara raspuns chiar daca au fost cu intarziere.

Le transmit Gratielei si Alexandrei

25 iulie 2009

Salata de vinete in stil coreian.

Salata este perfecta pentru zilele de canicula, este racoroasa si usoara.



Ingrediente:
2 kg de vinete
3 l de apa
6 linguri de sare

Dressing:
3 cepe mari taiate semiluna
o legatura de patrunjel
5 catei de usturoi maruntiti
150 g otet de 9%
ulei
2 linguri de zahar
o lingura de sare
3 linguri de apa fiarta
3 ardei mari dulci, taiati fasii


Preparare:

Vinetele se taie in patru. Se toarna 3l de apa in cratita+ 6 linguri de sare. Se adauga vinetele in apa clocotinda si se fierb 10 min. Se scot, se racesc bine si se taie cubulete.

Separat se amesteca toate ingredientele dressingului. Se toarna peste vinete si se pune la frigider. Cu cat sta mai mult la frigider, cu atat e mai buna.

Se poate face similar cu ciuperci sau conopida.

Sursa: http://www.kuking.net/1_380.htm

23 iulie 2009

Vorbe de duh... ( de la Amelia)

'' Imi place foarte mult sa fiu copil. Cand esti copil, mama te tine de mana...''


''Mami, Doamne Doamne mi-a dat curaj si eu am crezut in mine. Asa am reusit sa urc singura pe tobogan''

''Mami, in schimb pentru ca m-ai dus in parc, ti-am facut un desen cu printese, pentru tine, pentru ca te iubesc foarte mult, mami.''


20 iulie 2009

O clipa de fericire

Usor bronzata, cu parul prins sus sa nu ii fie cald, cu ochii licarind de fericire. Asa m-a intalnit Amelia sambata cand am fost sa o luam de la strabunicii ei.

Plecase cu bunica acolo, au stat o saptamana. O saptamana care pentru noi a parut o vesnicie, dar pentru ea o secunda. A fost fericita, ea care nu e o persoana activa, acolo nu a stat locului.
De dimineata pana seara tarziu, a avut treaba, a cules prune, a mancat rosii, castravetii si ardei direct din gradina, s-a stropit cu apa, a vorbit cu animalele si pasarile, a cantat si s-a jucat ca niciodata.


O sterg un pic si o mananc






Ma uitam la ea si ma vedeam pe mine, cand eram mica. Numai ca eu nu am stiut ca acele momente insemnau fericirea. Nu stiam ca a umbla cu burtica goala prin curte, cu nazul bronzat si mainile murdare de sucul de la fructele culese direct din pom, e o fericire.



Nu stiam ca sa poti sa mananci o ciorba din legume netratate si carne de casa, e ceva ce o sa gasesc foarte greu in viitor.


Ciorba din Olt, cu " gaina alergata" cum zicea mamaitza, si cu o felie de paine de casa facuta in cuptorul de afara)


Nu stiam ca o sa ajung sa visez! sa respir aer curat si sa stau sub pomii care tin umbra.

Ma uitam la Amelia cu cata verva alerga prin curte si matura pe-acolo, mirosea florile, mirosea aerul curat de acolo si eram fericita pentru fericirea ei. Niste lucruri banale, s-au transformat intr-o oaza de fericire imensa.

Iar eu ma plimbam prin gradina de parca vroiam sa suprind toata frumusetea, linistea si tot soarele de acolo. As fi vrut atat de mult sa le iau cu mine la Bucures
ti





Busuioc




11 iulie 2009

Am invatat ( Octavian Paler)

Am invatat ca indiferent cat de mult suferi,
Lumea nu se va opri in loc pentru durerea ta…

Am invatat ca nu poti face pe cineva sa te iubeasca,tot ce poti face este sa fii o persoana iubita…

Am învaţat unele lucruri în viaţă pe care vi le împărtăşesc şi vouă ! Am învăţat că nu poţi face pe cineva să te iubească. Tot ce poţi face este să fii o persoană iubită. Restul… depinde de ceilalţi. Am învăţat că oricât mi-ar păsa mie, altora s-ar putea să nu le pese. Am învăţat că durează ani să câştigi încrederea şi că doar în câteva secunde poţi să o pierzi. Am învăţat că nu contează CE ai în viaţă CI PE CINE AI. Am învăţat că te descurci şi ţi-e folosit farmecul circa 15 minute. După accea, însă, ar fii bine să ştii ceva.
Am învăţat că nu trebiue să să te compari cu ceea ce pot alţii să facă mai bine, ci contează ceea ce poţi să faci tu. Am învăţat că nu contează ce li se întâmplă oamenilor, ci contează ce pot să fac eu pentru a rezolva.

Am învăţat că oricum ai tăia, orice lucru are două feţe.
Am învăţat că trebiue să te desparţi de cei dragi cu cuvinte calde; s-ar putea să fie ultima oară când îi vezi.

Am învăţat că poţi continua încă mult timp după ce ai spus că nu mai poţi.
Am învăţat că eroi sunt cei care fac ce trebuie, când trebuie, indiferent de consecinţe.
Am învăţat că sunt oameni care te iubesc, dar nu ştiu s-o arate.
Am învăţat că atunci când sunt supărat am DREPTUL să fiu supărat, dar nu am dreptul să fiu şi rău.
Am învăţat că prietenia adevărată continua să existe chiar şi la distanţă. Iar asta este valabil şi pentru iubirea adevarată. Am învăţat că, dacă cineva nu te iubeşte cum ai vrea tu, nu înseamnă că nu te iubeşte din tot sufletul. Am învăţat că indiferent cât de bun iţi este un prieten oricum te va răni din când în când, iar tu trebiue să-l ierţi pentru asta.
Am învăţat că nu este întotdeauna de ajuns să fii iertat de alţii ; câteodată trebuie să înveţi să te ierţi pe tine însuţi. Am învăţat că indiferent cât de mult suferi, lumea nu se va opri în loc pentru durerea ta.

Am învăţat că trecutul şi circumstanţele ţi-ar putea influenţa personalitatea, dar că TU eşti responsabil pentru ceea ce devii. Am învăţat că dacă doi oameni se ceartă, nu înseamnă că nu se iubesc. Şi nici faptul că nu se ceartă nu dovedeşte că se iubesc. Am învăţat că uneori trebuie să pui persoana pe primul loc şi nu faptele sale.

Am învăţat că doi oameni pot privi acelaşi lucru şi pot vedea ceva total diferit.
Am învăţat că indiferent de consecinţe cei care sunt cinstiţi cu ei înşişi ajung departe în viaţă.

Am învăţat că viaţa îţi poate fi schimbată în câteva ore de către oameni care nici nu te cunosc.

Am învăţat că şi atunci când crezi că nu mai ai nimic de dat, când te strigă un prieten vei putea găsi puterea de a-l ajuta.
Am învăţat că scrisul ca şi vorbitul, pot linişti durerile sufleteşti.

Am învăţat că oamenii la care ţii cel mai mult îţi sunt luaţi prea repede…

Am învaţat că este prea greu să-ţi dai seama unde să tragi linie între a fi amabil, a nu răni oamenii şi a-ţi susţine părerile.

Am învăţat să iubesc ca să pot să fiu iubit.

Avem timp ( Octavian Paler)

Avem timp pentru toate.
Sa dormim, sa alergam in dreapta si-n stanga,
sa regretam c-am gresit si sa gresim din nou,
sa-i judecam pe altii si sa ne absolvim pe noi insine,
avem timp sa citim si sa scriem,
sa corectam ce-am scris, sa regretam ce-am scris,
avem timp sa facem proiecte si sa nu le respectam,
avem timp sa ne facem iluzii si sa rascolim prin
cenusa lor mai tarziu.
Avem timp pentru ambitii si boli,
sa invinovatim destinul si amanuntele,
avem timp sa privim norii, reclamele sau un accident
oarecare,
avem timp sa ne-alungam intrebarile,
sa amanam raspunsurile,
avem timp sa sfaramam un vis si sa-l reinventam,
avem timp sa ne facem prieteni, sa-i pierdem,
avem timp sa primim lectii si sa le uitam dupa-aceea,
avem timp sa primim daruri si sa nu le-ntelegem.
Avem timp pentru toate.

Nu e timp doar pentru putina tandrete.
Cand sa facem si asta murim.

04 iulie 2009

Din seria: retetele Liliei: Cum sa congelezi un telefon…

Ai nevoie de :
1 bucata mama zapacita
1 buc metrou ce te duce in viteza spre casa
3-4 magazine care apar in drum spre casa( dupa dorinta numarul lor poate fi modificat)
1 piata in zona
1 telefon mobil care suna in disperare
Multa pasiune :D


Daca ai masina, este recomandat sa o lasi la serviciu si sa te intorci acasa cu metroul, pentru ca rezultatul nu ar fi acelasi si s-ar putea sa ramai dezamagita.

Dupa ce iesi de la metrou, treci pe la primul magazin de carne( eu am folosit Avicola Buzau) de unde cumperi niste carne de pui, ca doar trebuie sa gatesti in seara respectiva. Dupa care mergi in piata, si trecand in viteza pe langa mai multe tarabe, te trezesti cu plase de : rosii, castraveti, ardei, piersici si caise( nu e interzis sa incerci sa diversifici achizitiile dupa propriile necesitati). Dupa care mai treci si pe la magazinul de lactate si cumperi si una bucata telemea.
Te opresti cateva secunde, respiri adanc si pornesti cu viteza spre casa, sa reusesti sa pregatesti cina. Cand nu mai ai mult pana ajungi acasa, daca vezi o alimentara pe colt, sau o benzinarie, intri rapid sa cumperi niste inghetata. In tot acest timp telefonul trebuie sa sune destul de des, iar tu sa raspunzi destul de calm, tinand telefonul cu umarul, plasele intr-o mana, in timp ce cu cealalta, platesti inghetata si o pui in punguta.

Dupa ce ai terminat de vorbit, a venit momentul special : plasele trebuie sa iti ocupe mainile in asa fel incat sa iti fie greu sa le mai lasi ca sa pui telefonul inapoi in geanta. Asa ca, stiind ca pana in casa mai ai vreo 200 m, ii dai drumul telefonului, langa inghetata.
Cand in sfarsit ajungi acasa si incepi sa repartizezi cumparaturile, arunci punga cu inghetata in congelator, fara sa te uiti in ea( este important sa nu o deschizi, altfel s-ar putea ca tot procesul sa fi fost degeaba si telefonul sa ajunga la locul lui in geanta)
Telefonul se congeleaza foarte bine si se poate pastra acolo pana, un prieten, te gaseste la alt numar de telefon, ingrijorat ca nu raspunzi la celalalt.
Atunci e momentul sa cauti telefonul, sa il scoti din congelator( eu l-am lasat vreo 4 ore in sertarul de congelare rapida). Telefonul trebuie sa fie bine congelat, tastele nu se vor apasa, iar ecranul va fi negru. Semn ca a inceput un bun proces de conservare. In timp ce il lasi sa isi revina un pic, e bine sa pleci in cealalta camera, altfel s-ar putea sa ai palpitaii prea mari pana isi revine la starea initiala, mai ales cand o sa il vezi plin de condens transformindu-se in picaturi ce curg pe el si printre taste. Si in plus, asa vei evita si privirea curioasa a sotului, care nu va intelege cum poate fi executata asa reteta.

Dupa vreo ora, te intorci, telefonul poate fi restartat si folosit din nou. Din proprie experienta am constatat ca acuma se descarca mai greu :D

27 mai 2009

Amelia a inceput sa deseneze


“Articol participant la concursul de 1 iunie organizat de Ziarul Copiilor si Babydex cu sprijinul Adiadesign, Piciulici, Editurii “Cartea Copiilor” si scriitoarei Zully Mustafa“

Stiu ca nu sunt un blogger( sau bloggerita, cum i-o zice :d) exemplar sa scriu regulat pe-aici.
O sa incerc sa imi repar greseala si sa trec pe-aici mai des( desi timpul asta nu ne ajunge niciodata)

Deocamdata incerc sa particip la un concurs cu un desen de-al Ameliei. Sper sa fie cu succes. Stiu ca desenul nu e o mare arta, ca unii copii deseneaza mult mai bine, dar pentru mine, a fost o realizare a ei. O realizare pentru ca pana in acel moment refuza sa deseneze ceva daca nu ii iesea perfect.
De aceea, acuma cand a inceput sa deseneze si inca si cu detalii, am hotarat ca merita sa fie apreciata si incurajata. In conceptia ei desenul reprezinta: bunicii( am verificat pe verso ca incurcasem io initial :d) intr-o zi de.. intr-o zi nu stiu care :d.. sus sunt norii, ploaia si soarele, jos: iarba si florile care cresc de la ploaie si soare... si melcii care ies dupa ploaie.. Bunicul e cel cu trei picioare :)) ( nu ma intrebati de ce :d) si Bunica e cum ar veni, in rochie.

Nu a vrut sa deseneze cu culori, dar am fost bucuroasa sa il pastrez si asa facut cu pixul. De la acest desen, a tot continuat sa ne picteze, pe noi, pe bunici, pe prietni, etc si bineinteles fiecare desen tot mai interesant. Dar pe acesta il apreciez cel mai mult.

10 aprilie 2009

Iar Dumnezeu a iubit-o mai mult decat noi toti care ne rugam pentru ea, mai mult decat o lume intreaga... si a luat-o la el..

Nu i-am vorbit niciodata, nici macar nu am avut putere sa ii scriu, desi abia asteptam mereu sa aflu vesti despre ea.. nu ma cunostea si nici nu am cunoscut-o in realitate, dar am iubit-o atat de mult.. atat de mult...

Nu i-am auzit niciodata glasciorul, dar ochii ei mari si patrunzatori mi-au intrat in suflet pentru o viata intreaga si mi-au vorbit din poze mai mult decat o suta de cuvinte..

M-am rugat din tot sufletul pentru o minune, Doamne, cat m-am rugat.. am sperat pana in ultima clipa.. eram sigura ca Dumnezeu va auzi rugaciunile a mii de oameni indragostiti de ea... eram sigura..

...nu pot crede ca nu mai e

Emma a fost o minune, Emma a lasat ceva special in inimile fiecaruia dintre noi, a lasat atata iubire incat ne va ajunge tuturor pentru o viata, a lasat atata ambitie si optimism, incat in numele ei, trebuie sa luptam mereu fara oprire.

Emma ESTE Iubire!

08 martie 2009

Defectul femeii...

Astazi am primit multe felicitari, de la femei sau barbati, prieteni sau doar cunoscuti.. Dar cel mai mult mi-a ramas in suflet un text...


Cand Dumnezeu a creat femeia , era deja in a 6 a zi de lucru peste program, pregatind detaliile.

Un inger a aparut si i-a spus:
- De ce iti ia asa de mult timp sa creezi asa ceva?
D-zeu a raspuns:
- Ai vazut planul pentru ea?

Trebuie sa fie rezistenta , sa fie in stare sa functioneze cu diet coke si resturi de mancare, sa poata tine 4 copii deodata in brate, sa aiba un sarut cu care sa vindece, de la un genunchi zgariat la o inima zdrobita- si sa faca totul cu doua maini.


Ingerul a fost uimit de aceste cerinte.
- Doar cu doua maini? Nici o sansa. Si astea sunt cerinte doar pentru modelul standard? E prea multa munca pentru o zi. Asteapta pana maine sa termini!
- Dar nu pot sa astept- a protestat Dumnezeu. Sunt aproape gata sa termin aceasta creatie atat de aproape de inima mea. ..Deja se vindeca singura , pe ea insasi cand e bonlava. Si poate sa lucreze 18 ore pe zi.Este delicata, e adevarat dar am facut-o si puternica. Nici nu ai idee ce poate indura si realiza.
- Va fi in stare sa gandeasca singura? a intrebat ingerul.
Dumnezeu a raspuns: - Nu numai ca va fi in stare sa gandeasca, dar si sa comunice si sa infaptuiasca.
Apoi ingerul a observat ceva, a intins mana si a atins obrazul femeii.
- Se pare ca ai o eroare in modelul asta, ti-am spus ca ai incercat sa pui prea mult in modelul asta.
- Nu-i o eroare, l-a corectat Domnul. E o lacrima.
- Dar la ce foloseste lacrima? a intrebat ingerul.
DOMNUL a raspuns:
- Lacrima e felul de a-si exprima bucuria, tristetea,durerea, dezamgirea, dragostea si singuratatea, supararea si mandria ei.
Femeile au puteri care ii uimesc pe barbati, ele trec prin dificultati si poarta poveri, dar isi pastreaza bucuria, dragostea si amabilitatea.
Zambesc cand ar vrea sa tipe, canta cand ar vrea sa planga, plang cand sunt fericite si rad cand sunt nervoase.
Se lupta pentru lucruri in care cred si se impotrivesc nedreptatii, nu accepta pe "nu " ca raspuns cand cred ca exista o solutie mai buna, se sacrifica pe ele ca familia sa aiba de ajuns.

Merg la medic cu un prieten speriat, iubesc neconditionat, plang cand copii lor au succese si se bucura cand prieteni lor primesc recompense,
cand se naste un copil, inima lor se frange cad pierd un prieten si se jelesc...
.totusi sunt puternice si cand crezi ca numai au nici o putere, pot, cu o imbratisare si un sarut sa vindece o inima
dar femeia are un mare defect:
ACELA CA UITA CAT DE MULT VALOREAZA!

07 martie 2009

Barbati obraznici..

Amelia sta pe WC cu usa intredeschisa ca sa stie mami si tati ca e totul in regula iar ea sa stie ca sunt prin zona. Probabil meditatiile cele mai profunde apar cand stam pe " tronul relaxarii" pentru ca la un moment dat, o manuta impinge un pic usa baii ca sa fie vazuta si auzita mai bine:
-Mamiiii!!!
Mami alearga repede gata de a salva copilul din acel loc, dar Amelia avea alte idei:
-Mami, daca doi oameni se iubesc, gata, ei sunt casatoriti?
Mami, se opreste intai in usa baii, se uita la Amelia care sta foarte serioasa pe tron si asteapta un raspuns care, desi, nu e momentul, pare totusi destul de important pentru ea.
-Nu, Amelia, ca un barbat sa fie casatorit cu femeia, ei trebuie sa semneze o hartie.
Pentru ca fata Ameliei se alungeste de mirare si dezamagire si pentru ca se vede ca raspunsul nu e suficient, mami adauga:
- ...Femeia semneaza acolo pe o foaie ca ea este de acord ca anume acel barbat sa fie sotul ei pentru toata viata, iar barbatul semneaza ca e de acord sa o ia pe femeie de sotie..
O secunda de meditatie si...
- Uite asa nu o sa ma mai casatoresc niciodataaaaa!!! .. si brusc lacrimi mari incep sa ii curga de pe obraz..
Mami se uita la tati, tati la mami si la Amelia si amandoi incep explicatiile:
-Cum sa nu? o sa vezi ca o sa iti gasesti si tu un baiat pe care o sa il vrei de sot si el te va dori de sotie..
-Nu o sa gasesc niciodataaaa, am vazut eu la gradinita ca sunt numai barbati obraznici..
.. ups...
Desi ii pufneste rasul, mami si tati se abtin si ii explica copilului pe un ton cat mai serios:
-E, pai stai ca inca mai ai destul timp sa gasesti, o sa vezi, la scoala, facultate, serviciu, o sa cunosti inca atatia baieti, o sa ai de unde alege..
Amelia se opreste din plans... se ridica de pe locul meditatiei, se spala pe maini si respira usurata:
-Bine...
Si se intoarce in camera ei, plina de papusi, jucarii, plina de printi care nu sunt niciodata barbati obraznici...

19 februarie 2009

Si cei mici isi fac griji...

Amelia stie ca nu e frumos sa minti si in special nu e bine sa promiti ceva daca nu te poti tine de cuvant. E un principiu pe care il respecta atat ea cat si mami cu tati.

... In masina, in drum spre gradinita, Amelia mediteaza si brusc ne spune tare si hotarata:

'' Prim-ministrului trebuie sa ii fie rusine.. A mintit.. ''

Mami, ciuleste urechile, Amelia vorbeste despre politica? Poate nu a inteles ceva..

'' Ce a mintit prim-ministrul, Amelia? ''

'' A promis ca va mari salariile la oameni si nu a facut-o, sa ii fie rusine..'' raspunde Amelia cu o voce foarte serioasa, de om al poporului care se intereseaza de soarta tarii..

Mami se trezise deja de-a binelea din somnolenta in care cazuse in drum spre gradi

'' De unde stii tu asa ceva? ''

'' De la TV de la stiri''

'' Si cine e prim-ministrul asta? Cum il cheama? ''( mami tot nu crede ca Amelia a fost chiar asa de atenta la stiri, parca stia ca e atenta doar la desene nu si la stiri...desi e adevarat ca, in casa, TV e aproape toata ziua pe canalul de stiri)

'' Am uitat... cum il cheama? ..aa, Boc, Boc, il cheama.. sa ii fie rusine.. ''

07 februarie 2009

Leapsa

Am primit si eu prima mea leapsa de la Mihaela.. Nici nu stiam ce si cum se mananca( nu am jucat in copilarie asa ceva). Dar ma conformez si eu noilor reguli virtuale si incerc sa raspund( of, Mihaela, prima leapsa si aia asa de grea... :D )

7 lucruri intamplatoare dar adevarate amestecate printre 7 lucruri false despre mine

1. Sunt o persoana optimista
2. Ador Bucurestiul cu bune si rele, asa cum e el.
3. Imi doresc sa am gemeni
4. Ma poti imblanzi cu o ciocolata neagra
5. Imi place muntele
6. Sunt usor influentabila de cei din jur
7. Imi plac pisicile
8. Ador plantele de camera
9. Imi doresc sa sar cu parasuta
10. Nu imi place sa primesc cadouri de la sot, pentru ca banii sunt tot din bugetul comun, deci cheltuiala comuna
11. Mi-am dorit sa fiu persoana publica
12. Nu sunt o fire vorbareata
13. Imi place caldura, vara, soarele
14. Sunt o mama perfecta :D

Ce o fi adevarat? :)

Transmit Leapsa Irinei si Gratielei

25 ianuarie 2009

E ziua ta, mama...

La multi ani, draga mama!

Anii trec si ziua de nastere nu mai e un motiv de bucurie pentru tine, MAMA, pentru ca iar te intristezi ca viata trece.. dar e un motiv in plus pentru noi sa iti spunem inca o data, cat de mult de iubim. E inca o zi in care, ne inchinam in fata ta pentru ceea ce ne-ai daruit o viata intreaga, un nou moment in care, iti multumim pentru ceea ce avem si ce suntem acum. Nu am fi fost nimic in viata asta daca nu existai tu, MAMA, daca nu ne ofereai atata dragoste si grija, daca nu ne invatai cu atata rabdare sa fim Oameni.

Oare o sa te putem vreo data rasplati? Oare o sa putem vreo data sa iti daruim macar a zecea parte din cat ne-ai oferit tu o viata intreaga?