“Unii nu au nevoie sa faca nimic pentru a imprastia in jurul lor valuri de caldura din preaplinul focului interior, induiosandu-si interlocutorii si impresionand prin propria personalitate”
Nu mai stiu unde am citit acest citat, dar am stiut intotdeauna ca i se potriveste ei. Cine este ea? Nici nu stiu daca ar fi de acord sa vorbesc despre ea, pentru ca desi detine toate calitatile unei persoane extraordinare, este si modesta si nu isi doreste decat sa fie iubita si apreciata de cei dragi, fara sa afle o lume intreaga.
Ea este o colega perfecta pentru unii care au norocul sa o aiba alaturi, o sefa excelenta pentru cei care au avut-o( sau o au ) ca si superior, o nora plina de dragoste si compasiune, o mama si o sotie devotata plina de iubire, caldura si grija.
Iar pentru mine, pentru mine e sora mea. Sora pe care nu am avut-o in copilarie, dar pe care Dumnezeu mi-a daruit-o mai tarziu. Este sora care imi ofera toata dragostea, grija si sustinerea pe care o poate oferi un om. E sora cu care impartim uneori aceleasi ganduri si idei, desi suntem la distanta mare una de alta. E sora care ma primeste cu bratele deschise in viata ei si imi ofera umarul cand vreau sa plang.
Iar astazi este ziua ei. As vrea sa o strang in brate, sa ii spun cele mai frumoase cuvinte. Dar e departe, ne despart vreo 500 km. Asa ca o imbratisez in gand si ma gandesc, din nou, ca in fiecare an, oare voi avea suficiente cuvinte sa ii spun la telefon, cat de mult o iubesc si apreciez?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu