Masina s-a zdruncinat la un hop.. m-am trezit brusc, sotul conducea linistit, Amelia atipise si ea.. m-am uitat in jur si brusc, am simtit cum inima incepe sa bata din ce in ce mai tare.

Priveam la pomii care fugeau pe langa mine, casele care pareau mai frumoase ca niciodata, incercam sa recunosc fetzele celor care treceau pe langa noi... dar totul parea schimbat.. Copacii mai vigurosi, casele renovate, vopsite si aranjate in lumina soarelui, iar oamenii schimbati de timp, fiecare in felul lui.

Doar aerul era acelasi, aerul pe care incercam sa il inspir cu atata putere, si sa nu il mai expir niciodata, aerul pe care l-am respirat atatia ani pana intr-o zi, aerul de care mi-era dor: aerul de acasa!!!!

Eram obosita de atata drum, dar atat de fericita! In sfarsit am ajuns acasa!