13 aprilie 2018

A imbatrani frumos e o arta


Mens sana in corpore sano (Minte sănătoasă în corp sănătos). Juvenal
...A trăit după acest principiu toată viața. Și a trăit cei 90 ani cu bucurie pentru fiecare zi, cu drag pentru cei apropiați. A trăit fără să își încarce sufletul cu răutățile oamenilor și fără să lase greutățile să îl doboare. 
A fost omul care ales o viață plină de optimism și grijă pentru corpul și mintea sa. 
A fost omul care a mâncat la ore fixe o bună parte din viață, care a ales cu grijă ce și când consumă.  
A fost omul care făcea băi regulate în ierburi medicinale, aromate și pline de sănătate



Sursa: Pinterest

A fost omul care bea ceaiul de menta din samovarul vechi sovietic . Din simplu motiv ca il facea sa se simta bine.
A fost omul caruia ii placea mult sa faca glume, sa rada si sa ii faca pe altii sa rada.
A fost omul care nu a pastrat cana cea mai buna sau camasa cea mai cea pentru o zi speciala. Pentru el fiecare zi era speciala.
S-a bucurat de viata. Asta l-a facut sa aiba mereu o minte sanatoasa intr-un corp care a rezistat fara doctori pana la cei aproape 90 ani.





„Unii oameni sunt batrani la 18, altii sunt tineri la 90… Timpul este un concept creat de om.” Yoko Ono
Sursa: Unsplash
 Bunicul a imbatranit frumos.  Da, bineinteles, ca a imbatranit si el la un moment dat. Dar, a imbatranit atat de frumos incat noi nici nu ne-am dat seama ca anii au trecut peste el. In timpul in care fost in viata mea ( pana la 19 ani ai mei) pentru mine bunicul a parut acelasi. Mereu cu spatele drept, cu medaliile de veteran al razboiului la piept si cu zambetul pe buze.
Pentru mine asta inseamna sa imbatranesti frumos. Sa imbatranesti in mod firesc, dar sa iti pastrezi mintea si corpul sanatos. Sa ramai zambitor si sa tratezi cu optimism orice situatie iti apare in calea vietii. 


"A sti cum sa imbatranesti este o capodopera a intelepciunii, si unul din cele mai dificile capitole din marea arta de a trai." Henri Amiel
 

11 aprilie 2018

„Omul nu poate ajunge om decat prin educaţie.” I. Kant


"Educaţia este cea mai puternică armă pe care voi o puteţi folosi pentru a schimba lumea" Nelson Mandela 

Vise naruite la o distanta de 9 km de casa

Intr-o zi au primit vestea ca scoala din satul lor se inchide. Cladirea oricum statea sa cada pe ei de ceva timp.
La inceputul toamnei au suportat cumva cele cateva saptamani de caldura excesiva. Nu s-au plans nici cand au inceput ploile si au trebuit sa se inghesuie toti in partea dreapta a clasei pentru a face loc galetilor care strangeau apa.
Insa, de cand a venit iarna si vantul a inceput sa aduca zapada prin crapaturile din pereti si geamuri, li s-a spus ca pana aici a fost. Directorul scolii a ridicat din umeri si le-a aratat cu capul catre satul vecin.  Spre scoala care se afla la 9 km de aceasta. El era directorul ambelor scoli. Nici cea din satul vecin nu era o scoala cu mult mai dotata. Iarna cadea curentul destul de des. Insa, cel putin aveau cate o soba la fiecare doua sali de clasa, iar profesorii reuseau sa tina toate orele.
In seara aceea Ionut a plans infundat in perna ore intregi. Stia ca nu are cum sa ajunga la scoala din satul vecin. Nu ii ajungeau picioarele si nici incaltamintea pentru o iarna intreaga.
Si totusi, in clasa a V-a fusese olimpic la romana. Luase locul II pe judet, iar speranta renascuse in sufletul lui cand a vazut rezultatul. Se vedea déjà la facultate, inginer, cu o familie cu doi copii, intr-un apartament de la oras.

 "Educatia nu este o pregatire pentru viata, ci insasi viata." John Dewey

Fundatia oricarei societati este educatia copiilor. O educatie solida, eficienta, bazata pe respectul individului, ar asigura un viitor indelungat si sanatos nu doar celor educati, dar si celor care au investit in ea. Este foarte trist sa vezi cat de ignorata este educatia la noi. Rezultatele se vad déjà in jurul nostru si, din pacate, se vor vedea si in viitor.
Sunt multe de facut si de schimbat in domeniul educatiei. Daca as avea puterea necesara ( fizica, psihica, financiara), as schimba multe.
In primul rand scoala, educatia, trebuie sa fie cu adevarat gratuite, asigurate de stat chiar pana la nivelul studiilor universitare.  Cand zic gratuite, ma refer la a avea asigurat absolut tot de ce e nevoie.
Profesorii trebuie sa fie extrem de bine pregatiti. Ei trebuie sa reprezinte modelele copiilor, sa le insufle atractia catre studiu, sa le trezeasca pasiunea pentru materiile predate.
Salariile profesorilor ar trebui sa fie foarte mari. Si bineinteles, concursul pentru obtinerea unui post in invatamant ar trebui sa fie extrem de bine conceput, astfel incat sa ajunga in acest domeniu oameni potriviti pentru aceasta activitate.
Statul trebuie sa asigure tot ceea ce este necesar in cadrul invatamantului. Cladiri adecvate, mobilier bine gandit, sali de clasa cu aparatura ultramoderna: calculatoare, proiectoare, manuale si cursuri digitale, tablete pentru elevi, internet in fiecare scoala. 
Programa educationala trebuie regandita permanent, adaptata des la vremurile in continua schimbare in care traim. Scoala trebuie sa fie capabila sa se adapteze rapid la schimbari, sa poata renunta la materii invechite si sa fie capabila sa prezinte materii noi.
Sursa: Jesuit Networking
Visez la o sala de clasa model, cu elevi adunati in jurul unui profesor pasionat de materia pe care o preda. Profesor, care, ajutat de tehnologia actuala, proiectoare 3D, holograme, table inteligente, reuseste sa capteze atentia copiilor, sa ii faca dornici sa afle cat mai multe din ceea ce li se arata.
As dori  o scoala care sa fie atat de eficienta incat elevii sa fie imuni la toate tentatiile nocive care ii inconjoara permanent. Copii care isi aleg ca modele de urmat in viata: profesori, sportivi de performanta, oameni de stiinta, oameni de cultura, scriitori, personaje deosebite din carti. Copii care isi aleg, cu discernamantul furnizat de o scoala deosebita : muzica pe care o asculta, filmele,  hainele cu care se imbraca. Aleg cum si cat folosesc internetul, televizorul, timpul liber.
As dori ca nici un Ionut sa nu mai planga in perna.
As dori o scoala pentru el. Si pentru Nicusor. Si pentru Elena.As dori o scoala pentru fiecare copil care vrea sa invete si sa lupte pentru un viitor mai bun.
As dori sa nu mai existe cei 9 km care sting sperante. 




„Articol scris pentru Spring SuperBlog 2018, la proba sponsorizată de brokerul de credite – AVBS Credit: www.avbs.ro, compania de intermedieri credite bancare numărul 1 în România, după cifra de afaceri, în topul companiilor cu capital 100% românesc, în domeniul brokerajului bancar. Visează… Obține cu AVBS!”

06 aprilie 2018

Anonim cu Christian Tour



Nu e simplu sa fi Robert de Niro si sa faci lucruri obisnuite cum ar fi sa mergi la o cafenea, sa iti cumperi un suc, sa iesi la o plimbare.
Statutul de vedeta are plusurile si minusurile lui. Eu am inceput sa vad doar minusurile. Nu pot face nimic din ce face un om normal. Adica un om din ala care se trezeste dimineata si iese din casa cu diferite scopuri : la cumparaturi, la un film, la o plimbare prin parc. 
Doar atunci cand esti persoana publica apreciezi dulcele anonimat, cand nu te asteapta dupa fiecare colt de strada aparate de fotografiat care te agreseaza, oameni care te privesc insistent, care vor poze cu tine, autografe, te lauda sau iti aduc reprosuri, etc.
In timp, am invatat sa ma deghizez. Doar sunt actor. Ma transpun in tot felul de personaje. Am fost un om fara adapost, muncitor in constructii, postas, turist.
Cel mai des folosesc  deghizarea in vacante, cand devin un turist in etate. Imi reuseste mereu. Nu m-a recunoscut nimeni pana acum. Un aparat de fotografiat la gat, un baston, niste hartii si pliante sub brat, o palarie mai larga pe cap plus alte cateva elemente profesionale si gata, nici apropiatii mei nu m-ar recunoaste.

Am incercat chiar si experienta unui sejur intreg. Am intrat intr-o agentie de turism, Christian Tour, si am cerut detalii despre un sejur in Egipt (acolo oricum populatia m-ar recunoaste mai greu). M-am bucurat din nou ca nu am fost recunoscut in agentie. In timp ce o frumoasa domnisoara imi prezenta detaliile,intr-o engleza impecabila, eu rasfoiam un catalog, "Vacante Christian Tour", cu sejururi  in diferite locatii.
Imi doream sa vad piramidele, sa observ localnicii, urmasii unei civilizatii atat de vechi si de misterioase.   


Am optat pentru un pachet cazare + transport + regim de masă all inclusive la Hotel Pyramisa sahl Hasheesh, amplasat pe tarmul Marii Rosii. Hotelul se afla in statiunea Hurghada, la origine un sat pescaresc, azi o infloritoare localitate  turistica. 
De aici voi face diferite trasee, voi merge in nord pana in capitala si  pana la canalul Suez, sursa a multe dispute politice si economice. Canalul uneste marea Mediterana de Marea Rosie.
Voi vizita neaparat si piramidele. Ma intreb si eu, ca si restul omenirii, cine le-a construit ? De ce le-au construit  si cum au reusit sa le construiasca ? Sunt multe ipoteze dar nimic cert. Poate intalnesc un arheolog de la care sa aflu mai mult despre ele.
Sunt atat de multe obiective turistice in Egipt, incat nu stiu daca o sa imi ajunga un sejur de 7 zile. 
In cele 7 zile vreau sa ma bucur si de frumusetea hotelului si a locatiei pe care am ales-o, sa incerc bucataria locala. Vreau sa ma relaxez la plaja, alaturi de ceilalati turisti, fara sa ma orbeasca blitzurile aparatelor de fotografiat. 


E placut anonimatul. Ma pot bucura in liniste de farmecul acestei zone. Pot descoperi si alte moduri de viata, alti oameni. In New York avem reprezentanti din toate zonele lumii dar ii descoperi cu adevarat doar vizitandu-le tara de origine. 

Acest articol a fost scris pentru Spring Superblog2018

04 aprilie 2018

Prepelite pe linia lui 41!

- Du-te ba de aici cu androidu’ tau. Iosu’ e mult peste el.
- Ce ios ba baiatule, nu vezi ca toata planeta foloseste androidu’.  
- Ia uite-l si p-asta ! La care planeta te referi ? Tu stii ce vanzari are Apple ?  
- Lasa-ma, ba, cu Apple, vezi sa nu te mai auda cineva. Poti sa ti-o "iei pe cocoasa" la scoala.  
- Dimpotriva, poti sa ti-o iei daca nu-ti place ios.  
- Pai tu tot telefon cu android ai, ametitule.
- Am, da’ cum fac rost de bani imi iau din ala cu mar pe el.

Eram in tramvaiul 41 si asistam in fata mea la acest debate filozofico-intelectual, pe o tema aparent atat de importanta, intre doi baieti de liceu. "Ios" avea niste blugi negri, sfasiati si tociti, iar "Android" avea niste pantaloni largi, tot negri, cu turul cam la nivelul genunchilor. Pentru ca purta si un tricou alb, semana cu un pinguin urias. Vorbeau intre ei, dar in acelasi timp foloseau si telefoanele, tastand aproape in continuu pe ele.
Ii ascultam amuzat. Fiind cam pe la ora 13:00, pasagerii erau mai rarefiati (dimineata suntem sub forma de sardine la conserva in 41) si ii puteam urmari usor si discret.

Hai la joc, hai la JOC PREPELIX PANO! ( Alunelu' e demodat)

- Hai, lasa asta, ca oricum esti varza. Hai mai bine sa-ti arat ce joc tare am gasit, Prepelix. Ai auzit de el ? zise Android, concentrat asupra telefonului si bombanind ceva legat de o prepelita care i-a zburat pe sub nas.  
- Prepelix? rase in hohote " Ios".Pai cand jucam eu Prepelix aici in 41, tu inca aveai telefon cu butoane.
- Care telefon, ba ? Cand mi-am luat eu primul smartphone, tu aveai telefonul ala cu butoane si cu antena ca la masinile taximetristilor.
- Hai ca ai mari probleme cu memoria, d-aia ai luat 4 la istorie. Ia zi, este ca e tare jocu’ ?

- Da, asta o recunosc. Ai si tu o data dreptate. Impusc-o, uite-o!  sari "Android" cu gatul intins catre telefonul amicului si gata sa ii ia "arma", pardon, telefonul din mana.
- A, inca ceva,
ridica "Ios" capul, dar doar cat sa vada daca e ascultat atent. A revenit repede cu privirea in telefon.  Am luat 4 la istorie, da’ am 10 la mate si la info. O sa joc Prepelix in avion cand plec la facultate in Anglia, peste 2 ani. Dupa cum te vad, tu o sa-l joci tot in 41, in drum spre nu stiu ce facultate de aici.
- Bine, lasa asta, opreste-te din visat. Ia zi, cate puncte ai la prepelix.
- In orice caz, mai multe decat tine.

Surprinzator, ajunsesera la un punct unde erau amandoi de acord.

Am vrut sa vad si eu ce este cu acest JOC MOBIL.
Ce joc este atat de « tare », incat cei doi nu se mai contraziceau? Ce joc aduce oamenii impreuna?
Am cautat pe telefon JOC PREPELIX PANO, cum auzisem in discutia lor ca se numeste. L-am instalat. Apare si in cautarile din categoria JOC COPII , dar va asigur, e un joc pentru toata lumea.
Altfel nu pot justifica dependenta care a dat peste mine.

Jocul te prinde repede. Arma nu e greu de manuit, ba chiar vrei la un moment sa depasesti limitele.  Prepelitele zboara:  mai repede, mai incet, se rotesc, se ascund prin diferite locuri si pe dupa diferite obiecte. E joc de jucat in mijloacele de transport in comun, in taxi, in avion si cand ai langa tine o companie plictisitoare. E amuzant si captivant.Cel mai impresionant lucru e ca din 2000 circula variante ale jocului  imbunatatite si inventate de romani. Dinamica jocului, culorile, desenele, sunetul, personajele, toate sunt reusite.

- Baa, ai omorat melcul. Da-o incolo! Tu crezi ca trebuie sa " killaresti chiar tot"? Mai citeste si tu regulamentul. Asta iti taie din puncte, nu iti aduna.
- Dar ce te bagi, ma, peste jocul meu? Pe cine vreau, pe ala il omor. Daca imi apar in cale, inseamna ca sunt de omorat. Si oricum, lasa ca data viitoare vine iar melcul. Asta are noua vieti ca pisica probabil.

Hai ca am ajuns.
- Coborati aici ? 

Acest articol a fost scris pentru Spring Superblog2018

02 aprilie 2018

La mare nu e doar despre mare- este si despre Constanta

Imi place marea pentru tot ce ofera ea : soare, aer sarat, valuri neobosite si nisip cald. Dar cel mai mult imi place marea, pentru ca imi ofera energie. Cand ma plimb pe faleza din Mamaia, ma simt ca o baterie din aia externa, pusa la incarcat. Simt cum fiecare pas, ma reincarca si imi ofera energia necesara pentru a continua inca o perioada. Sau cel putin pana la urmatorul sejur cand «  ma intorc la tine iar si iar, mare albastra » . Ce sa mai, marea este incarcatorul meu natural, care nu oboseste niciodata sa ofere si altora din energia neostoita a valurilor ei.

La fel este si locul unde ma cazez de obicei: Hotel Aurora Mamaia, care asteapta neobosit din anii 60 incoace, ca turistul sa se intoarca la el. Ii primeste pe toti deopotriva: si pe tineri, si pe batrani, si pe singuratici si pe cei cu familii si copii. Are pentru toti  camere confortabile, suficient de mari pentru orice dimensiune a turistului, lifturi moderne, silentioase, piscina, dar si restaurant cu mancare pentru toate gusturile.
Mie imi place foarte mult si pentru ca are o pozitionare foarte buna . Ultima data am stat  la etajul 9 din 10, intr-o camera cu o vedere superba spre plaja si mare. 

Asta vara, in sejurul de la mare, am cunoscut un tatar, Erhan. Asa e cu marea : niciodata nu poti spune ca ai cunoscut-o cu adevarat, chiar daca nisipul, apa si aerul par a fi aceleasi de secole. Dar pe langa astea, mare te impinge cumva sa descoperi mereu ceva si pe cineva nou : locuri, oameni, istorie.  .
Erhan s-a dovedit a fi ca si mine, pasionat de istorie.  Asa, ca, deseori aveam discutii lungi cu el, la un pahar de ceai negru, servit in paharelele acelea mici traditionale tataresti .
-          Ia zi, Erhan, care e treaba cu voi tatarii, pe aici prin zona asta.De unde si pana unde ati ajuns voi aici.
-          Pai, ai mei au venit in zona asta cam prin 1800, dupa ce, in urma razboaielor ruso- turce, rusii au anexat Crimeea, imi zice el in timp ce imi intinde bolul cu cuburi de gheata. Acolo as zice ca este de fapt patria noastra, in Crimeea. Suntem ce am mai ramas din imperiul ridicat de Genghis-Han. Imagineaza-ti ca odinioara noi stapaneam un teritoriu urias, intins din  Asia pana in Europa.
-          Pai si cum ati ajuns dintr-un imperiu, minoritati nationale, raspandite prin diverse tari ? il intreb eu sorbind din ceaiul negru, racit cu cubulete de gheata.
-          Nu stiu, ridica el din umeri si cautand marea cu privirea. Poate n-am mai avut lideri de talia lui Genghis-Han, sau poate asa eram noi, nomazi. Casa noastra era cortul. In campanii, soldatii aveau cate 3 cai, ii schimbau prin rotatie cand oboseu, iar ei dormeau in sei, in mersul cailor.
-          Si romanii ? Cum v-au primit romanii cand ati ajuns aici ? il privesc cu interes.
-         Oamenii de rand ,da, bine. Romanii sunt un popor tolerant, avand in vedere ca nu avem aceeasi religie. Noi suntem musulmani, voi sunteti crestini. Liderii insa, influentati si din exterior, ne-au mai pus bete in roate..

Povestile se lungeau pana seara tarziu, detaliind si despicand istoria lor, o istorie si cu bune si cu rele. Dar impresionanta.
Dupa ce l-am cunoscut pe Erhan, curiozitatea m-a manat sa aflu mai multe atat despre diversele locuri istorice sau culturale tataresti, cat si bucataria tatarilor : sorbet, cuscus, placinte cu carne sau cu branza.
Erhan m-a ghidat catre Constanta. Desi pare a fi compus din piese care vin din puzzle-uri diferite, pentru ca reuneste elemente din culturi foarte diferite, armonia impletirii acestor elemente, face Constanta un oras unic.  Fiind cel mai vechi oras din Romania de azi , ascunde detalii din diverse culturi, nu doar ale tatarilor. Daca esti deschis la a asculta oamenii din jurul tau, la a analiza locurile pe langa care treci, poti afla lucruri foarte interesante. 
Primul loc vizitat la sfatul lui Erhan, a fost moscheea din Piata Ovidiu. Este o experienta foarte interesanta sa ajungi in minareta,  parcurcand cele 140 trepte ale scarii in forma de spirala.  Pentru cine nu stie, moscheea din Constanta este considerata unica din punct de vedere arhitectural si dateaza de zeci de ani in acelasi loc. 
Bineinteles ca nu e unicul lacas de cult interesant si care merita sa fie vizitat. Mai sunt, din ce stiu eu, cel putin 7 biserici din religii diferite. In afara de aceste lacase, exista multe alte obiective turistice in Constanta. De exemplu, chiar si daca o iei la pas,  de la moschee, ajungi repede in fata monumentului lui Ovidiu. Statuia poetului latin Ovidius Publius Naso  este considerata emblematica pentru Constanta si dateaza de peste 200 ani.  Daca o iei spre faleza si continui sa te plimbi incet pe langa marea involburata, « te vei intalni » cu Mihai Eminescu, sau cu Regina Elisabeta, complexe statuare care se bucura de mare de zeci de ani. De pe faleza, poti ajunge pana la Casino, de la Casino... 
Sursa: economica.net


Bine, bine, daca nu vrei sa o iei la pas sau esti prea obosit de inotul prin apa sarata,  nu te speria. Poti oricand incerca un tur al  Constantei. Cand am fost eu, oricine putea beneficia de tururi organizate in jurul Constantei. O data pe luna puteai chiar sa beneficiezi de un tur gratuit. 




Oricare ar fi metoda de a o face, Constanta merita vizitata. Poate nu toata intr-un singur sejur. Dar putin cate putin. Azi cu Erhan (tatar), maine cu Papacu (machedon) sau cu  Pavlo ( ucrainean).   
Prin oameni descoperi oameni. Si locuri. Si istorie. Si marea.