marți, martie 28, 2017

Tumbelina in Tara Minunilor

Nu am vazut nici un iepure alb cu joben si nici nu am fugit dupa el in vreo vizuina. Si totusi vad ca pe panoul mare din fata mea scrie: Tara MInunilor!
Cum am ajuns eu Tumbelina, in Tara Minunilor?
Ce am facut?


Bine, stiu ca sunt nazbatioasa si uneori ma bag prin locuri necunoscute si nebanuite. Dar, astazi, nu am apucat inca !
Imi amintesc ca m-am furisat tiptil de langa mama, la somnul de pranz. Dar nu e nimic nou in asta: ea nu stie, dar eu fac asta in fiecare zi. La pranz ea adoarme inaintea mea. Eu stau cu ochii inchisi si ascult pana respiratia ei e regulata. Deschid ochii, ma uit la ea cateva secunde si tiptil , tiptil ma furisez de langa ea.


Dar, cum am ajuns eu aici ? Ce am facut? Sa imi amintesc…am coborat tiptil din pat si…brusc am ajuns in tara Minunilor ! Atat? Hmm..
Ce fac acum? Cum ajung inapoi? Am doar jumatate de ora pentru a reveni tiptil inapoi langa mama.Dupa aia se trezeste sa verifice daca sunt invelita, daca dorm bine.
Ma uit in dreapta si vad : o ferma albastra cu animale miiici si multe, ascunse prin iarba inalta.
Ma uit in stanga : vad doar multe casute mici, albastre, ca de pitici. Toate ascunse si ele prin iarba inalta cat copacii.
Hmm, pare mai mult un sat pierdut in iarba inalta, decat Tara Minunilor. Si unde e casuta iepurelui ? Sau Palarierul, Regina de Cupa ?
Pasesc atent prin iarba ( Cine o fi facut iarba asta atat de inalta ?). Fac pasi mici, marunti si inaintez cu greu. Cand mai aveam putin pana la casutele mici, m-am oprit brusc speriata. Am vazut niste omuleti mici albastri cu scufite pe langa casute. Parca sunt intr-un film de animatie, zau…atat de multi si toti albastri !

Imi era frica sa inaintez pentru ca stiam de la mama ca nu am voie sa vorbesc cu persoanele straine.  Dar, atunci, cine m-ar putea ajuta sa ma intorc acasa ?
Exact cand ma gandeam daca sa mai fac un pas spre casute, aud o voce in spatele meu :

   - Ce faci, aici Tumbelina ?

Am sarit speriata. Cum ? E cineva care ma cunoaste ? Am intors capul incetisor, cu atentie.Si.. am vazut un omulet albastru, care clipea des, des din ochi si astepta sa ii raspund.

   - Tu, tu..ma cunosti ? Imi stii numele ?
   - Ai febra, Tumbelina ? Sigur ca te cunosc, sunt fratele tau mai mare, Istetul. Nu mai stii ? Eu ti-am dat prenumele, pentru ca faceai  tumbe-tumbe toata ziua in burtica mamei. Erai o strumpfita neastamparata inca de atunci.
  - O strumpf..ce ?
   - Strumpfita, Adica un omulet mic, albastru, la fel ca noi toti. 

M-am uitat ingrozita la mainile si la picioarele mele : erau albastre ! Sunt o strumpfita ! Uau, sunt o strumpfita !

   - Hai, Tumbelina, aseaza-te un pic. Revino-ti! Ce e cu tine de esti atat de ciudata ? Ce ai mai facut de data asta?
   - Eu ? nimic..Adica..am plecat de langa mama pe ascuns si...
   - Ai plecat iar de langa mama ? Uff, nu stii ca, daca pleci singura de acasa, te poti rataci si poti sa te pierzi ?

Cazu pe ganduri cateva clipe..

   - Asta e! Stiu ce e cu tine! Ai ajuns la marea planta albastra! Doar polenul ei te putea face sa fii atat de ciudata si sa pari ca si cum vii de pe alta planeta.

« Planta albastra…planta albastra… » gandeam eu repede. Am vazut vreo planta albastra?

   - Mmm, nu stiu, eu, eu..nu stiu..
  - Hai, stai jos, aici, pe piatra asta. Te voi ajuta imediat, doar sunt fratele tau. Am in buzunar potiunea magica care inaltura orice efect secundar al Plantei Albastre. Dar, inainte de asta, trebuie sa imi promiti ca nu vei mai pleca de langa mama, fara stirea ei, niciodata.
- Iti promit, am baiguit eu.

Istetul, cel care zicea ca e fratele meu, a scos o sticluta mica, mica, cat jumatate din degetelul lui mic. Am sorbit o inghituta si...

   - Hei, ce cauti tu aici ? Dormi cu capul pe birou? am auzit-o o voce cunoscuta.

M-am ridicat speriata si am vazut-o pe mama, care se uita la mine cu dojana. Eu eram asezata la biroul ei mare si oval, iar pe ecranul laptopului, rula din nou si din nou : Trailerul unei animatii. Cu omuleti albastri ! Din nou ! Nuuu !

- Mami, eu nu voi mai pleca de langa tine, niciodata ! Niciodata ! Nu mai vreau sa ajung in satul pierdut al omuletilor albastri!
- Satul Pierdut ? Omuleti Albastri ? Mama si-a ridicat privirea si a vazut trailerul.


- Aaa, Strumpfii. E doar o animatie pentru copii. Una chiar draguta si interesanta.

Ma uitam la ea cu neincredere

- Uite, vad ca au un nou film  „Strumpfii: Satul Pierdut” care va fi lansat in cinematografele din Romania pe 31 martie 2017. Iti propun ca pana atunci sa ne uitam impreuna la primele doua animatii din aceasta serie, iar dupa 31 martie,sa mergem si la cel nou.
Nu trebuie sa te sperii. Din contra, sunt sigura ca iti va placea foarte mult. Sunt si ei niste omuleti care fac nazbatii ca si tine! Dar traiesc si multe momente frumoase! Si sunt amuzanti!
Dar, promite-mi ca nu te ve mai furisa de langa mine cand atipesc. M-ai speriat!
- Iti promit! Iti promit! Acum, hai sa ne uitam te rog la unul dintre filmele cu Strumpfi! Vreau sa il intreb pe Istetul de ce se numesc Tara Minunilor.

Mama s-a uitat ciudat la mine, ca si cum tocmai veneam de pe o alta planeta...

Acest articol a fost scris pentru Sprin Superblog2017

duminică, martie 26, 2017

Azi nu mai spun : Rabda, inima si taci. Azi spun : zi-i, creiere si hai sa facem !

Plecata din tara, cazata intr-un hotel care emana nostalgie, relaxare si calm.  In restaurantul micut si cochet, stau la o masuta rotunda, peste care e o fata de masa alba pana in pamant. Ceaiul din cana scoate aburi inmiresmati, aroma iasomiei ma imbata si imi ia gandurile si le duce undeva departe, acolo unde visele pot deveni realitate. Mai iau o gura de ceai si inchid ochii..


…Ma vad peste doi ani, cu un ceai de iasomie in mana, asezata la o masa rotunda, mica, cu o fata de masa alba, lunga, pana in pamant. Imi beau ceaiul si admir camera plina de mese rotunde, cu fete de masa albe. Admir floricelele de primavara, multicolore care ma privesc din sticlutele mici in forma de clepsidra.

   - E ceainaria mea ! spune inima, vocea mea interioara raspunzatoare de emotiii. Primesc aici, in fiecare zi din an, oameni iubitori de ceai, de frumos, de liniste, de calm. Cat ma bucur cand seara, sub sunetul lin si placut al muzicii, ceainaria se umple de arome diferite de ceai si miros de prajituri de casa.
   - Si ?  imi aud creierul, vocea mea interioara sefa pe ratiune.  Am realizat exact ce ai planificat tu cu emotia ta, cu doi ani in urma. E frumos, dar stii ca nu aici am vrut sa ne oprim. Doar stii  ca ne doream sa evoluam,  sa ajungem sa castigam mai multi bani, nu doar sa stai tu sa admiri mesele rotunde cu fete de masa pana in pamant.
   - Da, zice, inima, visez in fiecare zi sa sa cresc intensitatea atmosferei de aici asa cum creste ceaiul in intensitate cand e lasat sa se infuzeze cat trebuie. Daca as avea mai multi bani !
   - Ce-ai face ? o intreaba ironic, creierul. Ai cumpara mai multe floricele si mai multe ceaiuri. Si ? cum ai creste tu afacerea ? Cum ai aduce mai multi bani cu atata patima si emotie tinuta in tine ?
   - Nu ma mai lua asa, doar stii ca unde e dragoste, pasiune si emotie, se pot face multe.
Uite : as face o terasa afara, cu masute din lemn, patrate si albe. As pune magnolii care infloresc primavara si care te fac sa visezi la inca o ceasca de ceai.
   - Doar atat? sare creierul. Haha, ce de bani o sa aduca magnoliile tale…
   - Eh… zice visatoare, inima, as amenaja mansarda, cum visez de la inceput. Stii, vreau sa am spatiu pentru ateliere pe diverse teme.
Uite, as putea-o chema pe prietena noastra, cea pasionata de lucru manual, sa faca ateliere cu copiii, in timp ce mamele beau cate un ceai.
Sau pe cea care gateste cu dragoste. Ea ar putea sa le invete pe mamici sa faca prajituri delicioase.
Iar, colega noastra psiholog ar putea face ateliere de discutii pe diverse teme, pentru mame, tatici, domnisoare, flacai bunicute…adica pentru oameni. Eh, daca as avea bani !
   - Pai, am putea face un credit bancar, spune incet, creierul.
   - Vai, nu, nu mai spune asta, doar gandul ca ar trebui sa umblam cu teancuri de hartii prin zeci de banci..doar gandul ca va trebui sa ne rugam ca macar unul sa ne dea un raspuns pozitiv si avantajos pentru noi..vai, ma face sa sar din piept de durere.
   -  Stai, inima, nu te stresa, ca putem incerca si altfel. Putem apela la AVBS.
   - AVBS ? Cine e ? E un alt prieten de-al nostru ? Eu de ce nu il stiu ?
   - Il poti numi si asa. Inca nu ne e prieten, dar ne poate deveni in timp. In primul rand pentru ca te indeamna sa visezi. Stii ca ei zic mereu: „Visează… obține cu AVBS” E ceea ce iti place tie: sa visezi, nu? Doar ca impreuna cu ei visezi, dar si obtii ce iti doresti.
   - Deja incepe sa imi placa de acest prieten. Spune mai multe!
   AVBS este o companie de brokeraj, adica una de intermediere credite bancare. Nu mai zici nimic ? Stiu, te sperie notiunile astea, dar, e doar la prima vedere. Daca analizezi mai atent, o sa vezi ca si ei pun pasiune si profesionalism in ceea ce fac. La fel ca tine, draga inima.
Si la ei mergem tot dupa credit bancar, doar ca ei te ajuta sa eviti stresul de a vizita zeci de banci si de a nu sti ce sa alegi. Ei iti pot oferi multiple variante de finantare,  adunate cu grija, de la peste 20 institutii financiare. Brokerul/expertul lor financiar adica cel care ne ajuta, se ocupa de tot ce nu iti place tie: completeaza dosarul de creditare, il depune la banca, urmareste tot procesul si tot ce se intampla, iar cand semnezi, el este langa tine.
   - Hmm, zice inima, si doar atat ? Putem merge la ei chiar acum ?
   - Da, doar sa ne hotaram sub ce forma vrem sa facem imprumutul, adica creditul. M-am informat si stiu ca pentru Intreprinderi Mici si Mijlocii cum suntem si noi, creditul poate fi : Overdraft si linia de Credit, Credit pentru Capitalul de Lucru si Credit pentru Investitii..
   - Of, creiere, iar ma iei cu notiuni din astea..zi mai bine ce ai ales, ca sunt sigura ca ai si ales deja tipul de credit care ni se potriveste.
   - Vezi cum ne cunoastem noi, draga inima! Asta desi se zice ca rationalul si emotionalul nu prea se impaca.
Da, am ales: o sa luam Overdraft si Linia de credit.  Simti ca te contracti mai rapid!!  Iti explic, iti explic, calmeaza-te!

    • Am vazut calculele, suma de care avem nevoie, reprezinta sub 10% din cifra de afaceri de anul trecut si sub 25 mii de euro. Deci, putem sa luam acest credit fara nici o garantie.
    • Daca aveam nevoie de mai mult ( peste 25% din cifra noastra de afaceri), ar fi trebuit sa prezentam o garantie. Dar, evident ca si bani puteam lua mai multi. Asta asa, ca o paranteza, pentru cazul in care ne vom hotari vreo data la mai mult.
    • Luam banii pentru 12 luni, dar putem sa prelungim dupa aia perioada de rambursare. Dar, bineinteles, speram sa nu fie nevoie.
    • Noi putem sa ne continuam activitatea si mai departe. Poti sa savurezi floricele multicolore adica..nu vom inchide
    • Daca, nu vom folosi banii o perioada, pentru ca, tu vei medita inca la modificarile de realizat, nu vom plati nici un comision, adica fara comision de neutilizare! Desi, interesul nostru este sa rulam fondurile prin contul ala deschis, pentru ca sa o sa micsoram valoarea imprumutului si reducem astfel si suma datorata bancii pentru dobanda.
   - Bine, draga creier, m-ai convins. Unde il gasim pe acest nou prieten al nostru?


….Ceaiul din mana ma indeamna sa il sorb picatura cu picatura. Sunt intr-un restaurant micut si cochet, stau la o masuta rotunda, peste care e o fata de masa alba pana in pamant. Si tocmai mi-am vazut visul cu ochii mintii si ai inimii. Doar ca acum stiu ce am de facut.


Acest articol a fost scris penru Spring Superblog2017

joi, martie 23, 2017

15 iulie, secolul acesta: Astazi am descoperit reteta unui sejur perfect la mare



Data : 15 iulie

Notă înainte (să nu uit):

Pentru ca rețeta să fie de succes, trebuie "gătită" de către un tată plin de idei (poate fi și din categoria soț, iubit, sau partener. De dorit să nu fie amant, pentru există risc major să se "taie" vacanța ca maioneza și nu există nici un ingredient să fie corectată greșeala. Am văzut un caz la mare.)





Ingrediente folosite:

1.    Soție Obosită: Una bucata
2.    Hotel: una sau două camere dintr-un hotel ales de voi
3.    Valiza: 1-2 bucăți.
4.    Mașina ( sau alt mijloc de transport potrivit): atât de cât aveți nevoie să încapă toate bagajele.
5.    Copii- 1-2 bucăți, depinde de opțiunile fiecăruia
6.    Plajă: multă
7.    Soare: cât cuprinde
8.    Mare: cât vezi cu ochii
9.    Distracție: după gust
10. Altele: după preferința fiecăruia, dar cu măsură.

Cum am ales și am pregătit ingredientele:
În primul rând am ținut cont de la început până la final, că cele mai importante ingrediente ale unui sejur perfect sunt: Soția și Hotelul.
Celelalte ingrediente doar condimentează vacanța și depinde de fiecare de cât de mult, sau puțin, vrea.


Pasul 1. Pregătirea Soției

Eu am folosit ceea ce aveam în casă, pentru că e foarte greu de găsit rapid alta la fel de obosită, nedormită și nervoasă din cauză de copil mic.
Pentru pregătirea și transformarea mamei în starea necesară pentru sejurul perfect: am însoțit mama la cosmetică, coafor și la shopping. În 2-3 ore, mama era pregătită pentru sejurul la mare: epilată, aranjată și cu costumul de baie cumpărat ( am avut grijă să îi spun că îi stă excelent în primul ales) 


Pasul 2.Pregătirea cazării, adică a hotelului

Aici am avut un pic de furcă până am ales și până am făcut rezervările necesare pentru sejur. Normal că nu e greu de găsit cazare la hotel, sunt pline stațiunile, dar … voiam prea multe de la un hotel…
Ce ?
Să îmi amintesc….ce mai voiam pe lângă faptul că soția și fetele m-au bătut la cap să avem neapărat cazare în Mamaia, că e la modă… 
Normal că pe primul loc e curățenia, amabilitatea și profesionalismul personalului. Dar, fiecare hotel, care se respectă, oferă asta. Mai greu a fost să găsesc un hotel care să îmi satisfacă multe alte criterii în același timp cu astea. Voiam un fel de 3 în 1: ieftin, bun( foarte bun) și mult în kil( adică modern, spațios, curat, plăcut, etc.)
   Deci, în primul rând, am căutat să fie aproape de plajă. Cei cu 1-2 copii, cred că știu ce zic: cu cât e mai departe plaja de hotel, cu atât e disperarea mai mare: trebuie să cari și bărcuțe, și broscuțe, și găletușe, și pălăriuțe. Și dacă, Doamne ferește, ai uitat ceva, următoarele câteva ore pe plajă sunt compromise.
   În plus, noi toți ai casei căutăm un etaj cât mai sus, cu balcon și vedere spectaculoasă la mare. Îmi place ca dimineața, cât copiii încă dorm, noi doi să ne strecuram la balcon, să vedem răsăritul soarelui, care ne emoționează de fiecare dată ( eh, ne amintim de tinerețe). Da, vederea la mare e foarte importantă. E de neuitat cum fiecare răsărit ne umple inimile de bucurie, împlinire și frumos.   
  Alt criteriu a fost să fie hotel cu piscină ( în special pentru fetița cea mică) și aproape de diverse zone de distracții ( în special pentru fetița cea mare). Dacă piscina are și posibilitatea de încălzire a apei,  sunt sigur că nu ratăm nici o zi de distracție. Chiar și în cazul unor zile mai înnorate sau cu o mare mai învolburată. Aaa, să nu uit, eu personal am căutat ca piscina să fie dotată cu șezlonguri suficiente. Nu mai accept în veci, o piscină cu 3 șezlonguri, pentru care să mă bat de la 5 dimineața !
Hotelul ales trebuie să aibă și restaurant propriu : pentru noi e important! Cu doi copii mici, când vine ora mesei, e jale! Vrei liniște mai repede ? Dă-le mai repede să mănânce !

Cu toate criteriile astea în minte, găsirea hotelului a fost o aventură. Am întrebat în stânga, în dreapta, am căutat pe internet. Într-un final am găsit hotelul care să satisfacă toate cele expuse mai sus: Hotelul Aurora Mamaia, din sudul stațiunii Mamaia: la 25 m de plajă, cu piscină, restaurant și aproape de Aqua Magic. Modernizat, renovat, liniștit și dotat cu tot de ce avem nevoie. Pe lângă toate faptul că îndeplinește toate condițiile mele, mai are și prețul destul de bun. Deci, hotel, etaj 9, vedere la mare : bifat !


Pasul 3.Pregătirea celorlalte ingrediente
Toate celelalte ingrediente se pregătesc după gustul și dorința fiecărei familii ( de ex. eu știu să o las pe soție să care cu ea și geaca de ski dacă vrea ( chiar daca știu că nu o va folosi). Dar ea e mulțumită că nu cârcotesc, eu sunt relaxat și mă pot bucura de vacanță.
 
Rezultat:
- Ochi strălucitori și plini de bucurie ai copiilor.
- Soție super relaxată ( aqua gym, coktailuri la piscină, relaxare în timp ce copii se distrează cu animatorii hotelului).
- Un «  bucătar -șef » ( adică eu) :  zâmbitor și mulțumit.
Nici de internet nu e nevoie chiar dacă hotelul are și wi-fi (să nu uit :  data viitoare putem lăsa gadget-urile acasă).

Semnat : Bucătarul șef al familiei fericite

P.S 30 iulie
Dragă Jurnal, sunt foarte bucuros, rețeta mea a fost publicată online în Cartea de bucate «  Sejururi perfecte la mare ». Soția mea a fost prima care a dat like.

Acest articol a fost scris pentru Spring SuperBlog 2017