La multi ani, dragul meu!

Mami, te rog, eu nu vreau sa fumez..

Doarme in carucior, atat de linistita. Te uiti la ghemotocul mic,cu fetisoara de inger, atat de pur, dulce si dragalas.
E greu sa iti dai seama ce viseaza bebelusii. Gurita ei schiteaza din cand in cand cate un zambet usor. Viseaza frumos probabil.. Cu putine clipe in urma, a primit taina botezului. A fost atat de cuminte si linisita incat, uitandu-ma la ea cum doarme, ma gandeam ca probabil isi continua conversatia cu ingerasul protector primit la botez.

Si brusc.. ca in filmele unde auzi cioburi cazand si linistea rupandu-se.. aici, in spatiul mic al acelui local, "linistea" s-a spart prin fum de tigara.. fum care venea peste fetisoara ei, atat de plapanda, linistita si imbujorata.
Am inlemnit.. 2 m mai incolo, se jucau/dansau inca vreo 6 copilasi, cu varste intre 1 an si 7 ani.. Dar fumul se raspandea fara jena si cu tupeu peste tot, aspirat de copii si adulti. In fata ochilor mei, vedeam deja plamanii lor plapanzi, care respira acest fum, vedeam inima lor care pompeaza sangele contaminat cu fum... in imaginatia mea, toti cei mici fumau..

Am intors capul spre sursa fumului.. ma intrebam cine poate fi atat de dur, incat "sa le dea" copiilor sa fumeze..
Era nasa copilului.. nasa!!! cea care cu o jumatate de ora in urma, spunea in biserica " m-am lepadat de Satana" si tremura de emotie. Parea ca a venit sa boteze acest copilul cu tot sufletul si din toata inima. Iar acuma impartea din tigara ei, cu finuta mica, de 3 luni. Era primul ei "cadou" probabil.
Pentru ca socul meu nu era suficient de mare, de nasa s-a apropiat mama copilului. Ii adusese nasei o scrumiera.
Nu mi-a venit sa cred ochilor. Pentru mine, omul isi pierde din valoare atunci cand pune o tigara in gura. El el nu se respecta si se otraveste, el singur se trateaza fara respect.

Dar indignarea mea creste pentru cei care, fumand, nu se otravesc doar pe ei ci si pe cei din jur.
Nu pot sa ii ineleg pe cei care fumeaza in spatii inchise!!.. Daca tot mori de pofta sa fumezi, fa-o undeva, unde esti singur, fara nimeni in jur..
..iar fumatul in localuri la petreceri in Romania, e la moda..

De data asta, am simtit ca mi se urca sangele la cap. Era totusi petrecerea unui copil, o sala mica, cu multi copilasi..
- Dar nu e frumos!! Cum se poate sa fumati cu atatia copii in sala, langa acest bebelus? Nu e frumos!!
Cuvintele mi-au iesit fara sa vreau. Riscam sa supar una dintre cele mai importante persoane ale petrecerii. Dar nu mai suportam, imi venea sa ii scot pe toti copilasii afara, sa le dau masti cu oxigen, sa ii salvez din infern.
Nasa mi-a zambit sarcastic si a expirat fumul cu multa mandrie..
Mama copilulului s-a uitat urat spre mine.. Nasul s-a alaturat nasei la o tigara, zambind si razand. Si aratandu-ma cu degetul. Vai, ce tupeu am avut, nu?

Am primit aprobari si dezaprobari de la cei din jur.

In scurt timp, mi-am luat copilul si am plecat acasa. Alti copii au ramas..
Dar eu nu mai suportam imaginea pe care o aveam, cu plamanii lor care fumeaza in rand cu nasul si nasa.. nu mai suportam sa imi imaginez inimioara fetitei mele care imi striga " mami, te rog, eu nu vreau sa fumez!"

Pentru tine, mama, ca in fiecare zi!

Am fost trei copii, suntem 5 acuma.. 6, 7,8.. fiica, fii, nurori, ginere, nepoti... toti suntem copiii tai si azi de ziua, ta, MAMA, iti spunem din nou: TE IUBIM!


Ma gandesc in fiecare zi, ce as putea sa ii spun mamei de ziua ei.. cu ce cuvinte as mai putea sa ii spun inca o data, a cata oara, cat de mult o iubim si cat de mult o pretuim.. Am impresia ca nu voi gasi niciodata cuvinte suficiente, sau gesturi, sau cadouri.. pentru a-i arata toata recunostinta, iubirea si mandria noastra. Mandria ca ea ne este MAMA. Ea, care stie sa ne iubeasca zi de zi, sa ne faca fericiti si impliniti...Totul i se datoreaza ei si cuvintele noastre nu vor fi niciodata suficiente...

Dorinta nr 1: sa scriu

Mie imi place sa scriu. Mi-a placut intotdeauna. Am tinut jurnale, am scris poezii, am facut declaratii, am compus urari pentru fiecare. Imi e drag sa scriu si una dintre dorintele mele, pentru 2011, e, sa scriu cat mai mult. De multe ori imi trec prin minte idei.Pe unele le formulez in minte, ca sa le astern intr-o zi pe hartie, pentru unele notez ideea undeva, sa nu le uit, pe altele le uit.
Nu sunt un mare talent la scris, nu ma consider mare scriitoare, dar uite asa, pur si simplu imi place sa scriu. Despre mine, despre altii, despre anumite probleme, despre anumite bucurii, noutati, stiri, ganduri, framantari.
Dar ma lovesc din nou de aceeasi problema ca si in ceilalti ani: cat de mult sa scriu cand scriu...
Nu stiu daca varsta, experienta sau pur si simplu viata de zi zi, m-au facut sa fiu mai discreta. Acum cativa ani, ma inregistram pe orice site cu numele si prenumele meu, scriam fara grija despre bucuriile sau tristetile mele pe forum, afisam poze cu noi fara sa imi pun intrebari, fara sa analizez daca nu am spus prea multe despre ceea ce spuneam.
Nu stiu cand exact s-a declansat butonul si incet, incet m-am retras de pe forum, mi-am schimbat cat am putut si unde am putut ID-urile, am inchis albumele... am devenit mai anonima. Si am vorbit mult mai putin despre mine, am impartit mult mai rar bucuriile in mediul virtual si am incercat sa nu ma mai plang niciodata.
Acum imi aleg cu grija oamenii cu care discut despre toate si orice. Iata de ce in mine se duce lupta intre a scrie si a accepta faptul ca m-ar putea citi si judeca cei din jur. Parca sunt prea multi cei care se bucura pe la spate de lacrimile tale si iti sunt alaturi cu adevarat.

Asa ca, o voi lua incet.. incet.. spre realizarea fiecarei dorinte a anului 2011. Prima este cea de a scrie mai mult.. pentru sufletul meu.

Trecerea in noul an

Ma uit cu nostalgie la vechea agenda, recitesc prin ea, copiez de acolo in cea noua, informatiile pe care le consider necesare si utile pentru noul an. Am in vechea agenda notite scurte si rapizi, am pagini cu nici un spatiu liber, am insa si pagini mazgalite sau pagini frumos aranjate, sau chiar pagini albe. Asa cum a fost si viata mea in anul care a trecut.
Ca in fiecare an, in primele zile a lui ianuarie, imi cumpar o agenda nou-nouta, cu miros de tipografie. Desi, toata lumea stie ca imi place sa umblu cu agende dupa mine, sa imi notez tot ce imi vine in cap acolo, mi s-a intamplat foarte rar sa primesc cadou o agenda. Probabil trebuie sa mi-o aleg eu, asa cum imi aleg modul de a-mi trai viata.
Intre noi fie vorba, in fiecare an, imi pare rau sa ma despart de agenda veche. De parca m-as desparti de sperantele avute pentru anul care a trecut, sperante care s-au realizat sau nu. Sau de parca m-as desparti de amintiri.
De aceea, includerea agendei noi in viata mea si renuntarea la cea veche, dureaza.
O mangai pe cea noua, ma uit la ea, o analizez, o miros. Intr-una din zilele din ianuarie, o deschid atent si pe primele pagini imi trec maretele planuri pentru anul care tocmai a inceput. Atunci incepe noul an la mine. In momentul in care planurile si sperantele au fost trecute din nou pe hartie si in momentul in care paginile albe asteapta sa fie completate iar.
La cat mai multe realizari pentru toata lumea!

Perle de copil

Grijile unei Doamne :d
Amelia se plange prin casa" trebuie sa invat sa mananc seminte, ca nu stiu. Si cand o sa cresc mare cum o sa mananc?...va fi nevoie sa il rog pe sotul meu... Dar el va fi si el ocupat. Si daca el nu o sa fie acasa cand o sa vreau sa mananc eu seminte? "
...si bombane de zor, ca nu stie sa desfaca seminte..

Altruism
Amelia povesteste cu mare fala, ca ea nu a vrut bulina rosie ieri ( cea rosie e cea suprema :D) ca a lasat sa ia bulina rosie si Maria ( prietena ei). Tocmai cand eu in gandul meu ma gandeam ce altruista e copila mea, o aud ca spune, asa mai sub nas, ca pentru ea '' si oricum era mai mica decat luam eu de obicei ''

Rasism ? :d
In Moldova, la bunici in vizita, seara, Amelia cere laptele cu miere, pe care il bea zilnic.
Gusta doua guri si zice: '' nu imi place laptele asta, cred ca e de la vaci moldovenesti, eu vreau de la alea romanesti''

Casatoria din perspectiva optimista

Intr-o zi de miercuri dupa ora 16.
Mami si Amelia vin de la gradinita pe jos, incetisor.
Amelia povesteste ce s-a mai intamplat la gradinita.

La un moment dat spune: '' Eu cred ca stiu cu cine o sa ma casatoresc... nu pot sa iti spun cine e, dar stiu ca o sa ma casatoresc cu el, ne-am si sarutat... ''
Cam cum ar putea reactiona o mama la o declaratie de genul asta? ... O intreb cat mai calm cu putinta, despre cine e vorba si cum adica s-au sarutat.
Imi spune cu insufletire totusi( la varsta asta e mai greu de tinut secretele se pare) ca e vorba de Bogdan, care, se va intoarce la gradinita dupa Pasti ( e un coleg care nu a fost la gradinita anul acesta, a fost in strainatate, dar care si-a pastrat locul la gradinita).
- Si cand v-ati sarutat voi?, o intreb eu, gandindu-ma ca el nu a fost anul asta la gradinita.
- Cand eram la grupa mica, dar el a vrut... si stiu ca e indragostit de mine si se va casatori cu mine..
-Dar nu ti-e frica ca de anul trecut pana acuma si-a gasit alta fata cu care sa se casatoreasca? Mai ales ca nu te-a vazut de mult timp.
-Nu, nu are cum, daca este facut ca sa traiasca pentru mine, nu are cum...

Totusi cred ca a pus-o pe ganduri intrebarea mea, ca dupa un timp, pe drum m-a intrebat ingrozita '' Adica tu crezi ca el poate sa se casatoreasca acuma cu prietenele mele? ''
Am incercat eu sa ii explic ca pana la casatorie, fiecare isi poate schimba alesul de mai multe ori ( si ea si l-a schimbat anul asta de vreo doua ori, asa ca... ), dar ieri mi-a zis ca ea tot cu Bogdan se casatoreste... deocamdata..

Melodia de luni

Sa fim iubite, apreciate, pretuite si rasfatate, acum, primavara si in fiecare zi!
O primavara fericita, Doamnelor si Domnilor!


Gratiela realizeaza rubrica "Melodia de Luni", participati si voi alaturi de noi! Detalii gasiti pe blogul Gratielei, AICI

Un gand bun pentru Alexia

Cel mai trist in viata de zi cu zi, este sa vezi un copil bolnav. Nu e doar trist, e sfasietor. E crunt ca aproape in fiecare zi aud de un alt caz umanitar pentru un copil, de un alt caz cu parinti disperati care isi doresc sa isi vada puiul sanatos. Pentru ca nu exista nimic mai inaltator, decat sa iti stii copilul sanatos si plin de viata.
E greu sa alegi pe care dintre ei poti sa ii ajuti financiar si pe care poti doar sa ii pomenesti in rugacinile tale. E greu sa stii ca nu poti sa raspunzi tuturor apelurilor disperate.

Cazul Alexiei, m-a bulversat mai mult decat de obicei. Nu o cunosc si am auzit de ea, astazi, prima data, pe blogul Evei. Mi-a ravasit sufletul pentru ca, in trairile ei o vad pe Amelia, in pozele ei recunosc durerea noastra. Dar chinul ei este infinit mai mare, pentru ca pe langa problema luxatiei o are si pe cea a triparezei spastice.
Haideti sa ne rugam pentru Alexia, sa o ajute Dumnezeu sa alerge, sa danseze, sa mearga! O rugaciune si un banut, pot face minuni. Detalii, pe blogul Alexiei.

Gandul de azi...

"In dragoste exista respect si respectul se afla in dragoste. Caci cel pe care il iubesc, il si respect. Si cel pe care il respect, il si iubesc. Adica nu este altceva una si altceva cealalts, ci amandoua sunt acelasi lucru. "
(Extras de pe : Femeia ortodoxa care l-a preluat din "Viata de familie", par. Paisie Aghioritul ed. Evanghelismos, 2003)

Premiu cu multumiri

Am ajuns in sfarsit sa imi iau in primire si premiul de la Gratiela. Este primul meu premiu, ar fi trebuit sa fiu mai atenta si sa il iau la timp. Dar ii multumesc foarte mult Gratielei, imi face mare placere sa primesc premiul de la ea, care e o persoana speciala.

Premiul este acesta:

Si regulile spun ca:
1. trebuie sa afisez premiul
2. trebuie sa afisez linkul celui care mi-a oferit premiul
3. trebuie sa il ofer cu dragoste si bucurie la 10 bloggeri
4. trebuie sa informez destinatarul prin mesaj

Asa ca, desi tarziu, dar cu multa dragoste si bucurie il ofer mai departe si multumesc din tot sufletul:

1. Mihaelei ptr ca ma innebuneste in fiecare zi cu mancarurile ei si pentru ca ma face sa le visez si sa o astept pe ea personal, cat mai repede la Bucuresti :D.
2. Inei, pentru ca desi, nu stie, blogul ei imi inspira dorinta de a trai mai sanatos si mai frumos si imi da idei noi despre viata pe care ar trebui sa o am.
3. Irinei pentru ca de mult ori citesc gandurile ei de parca ar fi ale mele ( ma regasesc in multe dintre ele) si pentru ca imi inspira atata liniste, si pace, si bunatate.
4. Alexandrei pentru ca isi expune viata si gandurile intr-un blog amintindu-mi si mie de perioada aia zburatoare a vietii, uneori cu regret, alteori cu bucurie.
5. Nataliei ca e gata mereu sa sara cu un sfat, cu un ajutor si cu o reteta delicioasa :D
6. Ptr Mami Abi pentru ca imi da idei si sugestii despre ce as putea sa mai fac cu copilul meu. Idei care sunt absolut indispensabile ( in special acuma cand suntem acasa cu tanti Varicela)
7. Ralucai pentru ca prin blogul ei, vad realizat visul meu de a trai la casa, la curte, cu o gradina, cu o rosie..
8. Anishoarei pentru ca pozele, retetele ei mi s-au parut fantastice si sper sa o pot aduce inapoi pe blog
9. Marinei pentru ca imi trezeste dorinta de a mai avea un bebe prin postarile ei frumoase si optimiste
10. Andreei pentru ca reuseste sa imi bucure sufletul cu bijuteriile ei ( mai ales cand sunt la gatul meu :D )

Melodia de luni ( pe care am reusit sa o pun abia miercuri :d )

Gratiela realizeaza rubrica "Melodia de Luni", participati si voi alaturi de noi! Detalii gasiti pe blogul Gratielei, AICI

Si ca sa fiu si eu in ton cu tema, desi e deja miercuri, dar pentru ca abia azi m-am luminat cum se pune un clip aici, am sa pun melodia mea de luni:

Masina s-a zdruncinat la un hop.. m-am trezit brusc, sotul conducea linistit, Amelia atipise si ea.. m-am uitat in jur si brusc, am simtit cum inima incepe sa bata din ce in ce mai tare.

Priveam la pomii care fugeau pe langa mine, casele care pareau mai frumoase ca niciodata, incercam sa recunosc fetzele celor care treceau pe langa noi... dar totul parea schimbat.. Copacii mai vigurosi, casele renovate, vopsite si aranjate in lumina soarelui, iar oamenii schimbati de timp, fiecare in felul lui.

Doar aerul era acelasi, aerul pe care incercam sa il inspir cu atata putere, si sa nu il mai expir niciodata, aerul pe care l-am respirat atatia ani pana intr-o zi, aerul de care mi-era dor: aerul de acasa!!!!

Eram obosita de atata drum, dar atat de fericita! In sfarsit am ajuns acasa!

Ziua de nastere a unei femei: motiv de tristete sau de bucurie?

Cand sunt mici, fetitele asteapta cu nerabdare ziua aniversarii lor. Si sunt atat de mandre ca au mai crescut cu un an. Doar intr-un colt, o mamica fericita pentru copilul ei, ofteaza pe ascuns, ca a mai trecut un an din viata puiului, a mai trecut un an din viata ei ca mama...

Dupa o anumita varsta, fiecare fata/femeie incepe sa regrete anii care trec si zambeste destul de putin.

Este ziua de nastere un motiv de tristete sau unul de bucurie pentru o femeie?

Am remarcat anul acesta tot mai multe femei ( prietene, cunostinte) care de ziua lor, au fost triste, au avut o stare depresiva, nu au simtit nici o bucurie. M- am intrebat de ce se intampla aceasta? Sa fie oare doar numarul anilor, care se aduna, un motiv de tristete? De ce numarul lor nu ne mai bucura?

Eu nu sunt trista ca am 29, dar ii astept totusi pe cei 30, pentru ca mi-a prezis cineva [:D] ca abia atunci o sa incep sa sesisez trecerea anilor si ca eu la 30 ani nu o sa vreau tort cu cifra 30 :d Asa ca astept, sa vad si o sa va spun si voua daca e asa.

Pentru ca ma simt mai inteleapta de cateva zile incoace :D, ca doar sunt mai mare cu un an, am stat si am analizat, de ce am fost trista si vesela/fericita anul acesta de ziua mea. Am ajuns la concluzia ca am mult mai multe motive de bucurie, fericire, decat de tristete. Iar cele de tristete palesc in lumina fericirii si nici nu mai par asa importante.

Ar trebui sa creez o leapsa, in care sa cer fiecarei femei sa enumere minim 5 motive pentru care a fost fericita la ultima ei aniversare si 5 motive pentru care a simtit tristete. Cu siguranta dupa ce faci o lista din asta, iti dai seama ca fiecare dintre noi avem mult mai multe motive de bucurie pe care trebuie sa le traim, decat sa ne pierdem in momente de tristete.

Pentru ca ziua mea a fost de curand, o sa incep eu:

1. Am fost trista pentru ca timpul trece prea repede, si nu pentru anii pe care ii implinesc ( doar nu am nici 30 :p) , ci pentru ca trece in viteza si uneori nu reusesc sa stau sa ma bucur de ceea ce am, uneori nu reusesc sa ma gandesc la tot ce trece pe langa mine.
Dar am fost fericita, pentru ca, necatand la viteza cu care trec prin viata, sunt iubita cuiva, sunt prietena unor oameni speciali si sunt mama unei printese.

2. Am fost trista ca nu am implinit cei 29 ani in casa mea cea noua si mult visata,
Dar am fost fericita ca am ajuns in aceasta zi in plina sanatate si cu multe realizari in urma.

3. Am fost trista ca Amelia a fost geloasa ca nu a fost ea centrul atentiei,
Dar m-am bucurat ca este deja o fetita mare si intelegatoare, ca are o logica perfecta in toate care ma lasa deseori fara cuvinte, ca stie sa faca cele mai frumoase declaratii de dragoste si ca este sanatoasa.

4.Am fost trista ca nu am reusit sa sarbatoresc cu toti prietenii cu care imi doream( de aici si din Moldova)
Dar am fost fericita sa constat ca lista cu cei cu care as fi dorit sa petrec de ziua mea e lunga, ceea ce inseamna, ca , am multi oameni dragi, cu care imi face mare placere sa ma vad oricand.

5. Am fost trista ca nu mi-a facut nimeni cadou vreo masina rosie decapotabila :)),
Dar am fost fericita ca am primit doua ceaiuri foarte bune :d

6. Am fost trista ca nici anul acesta nu am condus singura masina cat mi-am dorit,
Dar fericita ca masina m-a dus de ziua mea direct in Moldova la parintii mei :d chiar daca nu am fost eu soferul.

7. Am fost trista ca nici anul acesta nu am castigat la loto :d
Dar sunt fericita ca seara ma intorc acasa la sotul si la fetita mea, fara de care nu as putea trai nici o zi, sunt fericita ca suntem sanatosi, sunt fericita pentru ca viata are si parti frumoase, sunt fericita pentru ca oamenii pot fi si buni, sunt fericita ca sunt fericita !!!!

Voi de ce ati fost triste in acea zi? Dar fericite?

Flori de ziua mea, un alt motiv de bucurie

Crizanteme din tot sufletul

Gladiole pentru mine

Trandafiri de ziua mea

Leapsa de la Natalia

De fapt sunt doua lepse de la Natalia, de care am uitat cu desavarsire si imi cer scuze.

Deci prima leapsa este:

6 lucruri care ma fac sa zambesc:

1. Declaratiile de dragoste ale Ameliei
2. Multumirea unei persoane pe care am reusit sa o ajut cumva
3. O cana de ceai verde
4. O intalnire cu prietenele
5. Sotul care ma lasa sa ma cuibaresc la pieptul lui desi moare de cald :D ( asta e recenta :D)
6. Aerul curat, plaja linistita, un rasarit de soare...
7. ... multe altele... important e sa zambim, chiar si atunci cand nu e totul roz.

A doua leapsa este: De enumerat cinci cadouri speciale primite de-a lungul timpului:

1. Lantisorul de aur primit de la sot, la nasterea Ameliei.
2. O casuta facuta din chibrituri primita in studentie ( pacat ca cineva invidios a reusit sa o distruga)
3. Inelul si bratara de aur primite la aniversarea celor 20 ani, de la familia mea din Moldova.
4. Desenele Ameliei
5. Urmeaza sa il primesc, intr-o zi :D

Mi s-au parut niste subiecte foarte frumoase, nu am putut sa le las fara raspuns chiar daca au fost cu intarziere.

Le transmit Gratielei si Alexandrei

Salata de vinete in stil coreian.

Salata este perfecta pentru zilele de canicula, este racoroasa si usoara.



Ingrediente:
2 kg de vinete
3 l de apa
6 linguri de sare

Dressing:
3 cepe mari taiate semiluna
o legatura de patrunjel
5 catei de usturoi maruntiti
150 g otet de 9%
ulei
2 linguri de zahar
o lingura de sare
3 linguri de apa fiarta
3 ardei mari dulci, taiati fasii


Preparare:
Vinetele se taie in patru. Se toarna 3l de apa in cratita+ 6 linguri de sare. Se adauga vinetele in apa clocotinda si se fierb 10 min. Se scot, se racesc bine si se taie cubulete.

Separat se amesteca toate ingredientele dressingului. Se toarna peste vinete si se pune la frigider. Cu cat sta mai mult la frigider, cu atat e mai buna.

Se poate face similar cu ciuperci sau conopida.

Sursa: http://www.kuking.net/1_380.htm

Vorbe de duh... ( de la Amelia)

'' Imi place foarte mult sa fiu copil. Cand esti copil, mama te tine de mana...''

''Mami, Doamne Doamne mi-a dat curaj si eu am crezut in mine. Asa am reusit sa urc singura pe tobogan''

''Mami, in schimb pentru ca m-ai dus in parc, ti-am facut un desen cu printese, pentru tine, pentru ca te iubesc foarte mult, mami.''

O clipa de fericire

Usor bronzata, cu parul prins sus sa nu ii fie cald, cu ochii licarind de fericire. Asa m-a intalnit Amelia sambata cand am fost sa o luam de la strabunicii ei.

Plecase cu bunica acolo, au stat o saptamana. O saptamana care pentru noi a parut o vesnicie, dar pentru ea o secunda. A fost fericita, ea care nu e o persoana activa, acolo nu a stat locului.
De dimineata pana seara tarziu, a avut treaba, a cules prune, a mancat rosii, castravetii si ardei direct din gradina, s-a stropit cu apa, a vorbit cu animalele si pasarile, a cantat si s-a jucat ca niciodata.

O sterg un pic si o mananc

Ma uitam la ea si ma vedeam pe mine, cand eram mica. Numai ca eu nu am stiut ca acele momente insemnau fericirea. Nu stiam ca a umbla cu burtica goala prin curte, cu nazul bronzat si mainile murdare de sucul de la fructele culese direct din pom, e o fericire.



Nu stiam ca sa poti sa mananci o ciorba din legume netratate si carne de casa, e ceva ce o sa gasesc foarte greu in viitor.

Ciorba din Olt, cu " gaina alergata" cum zicea mamaitza, si cu o felie de paine de casa facuta in cuptorul de afara)

Nu stiam ca o sa ajung sa visez! sa respir aer curat si sa stau sub pomii care tin umbra.

Ma uitam la Amelia cu cata verva alerga prin curte si matura pe-acolo, mirosea florile, mirosea aerul curat de acolo si eram fericita pentru fericirea ei. Niste lucruri banale, s-au transformat intr-o oaza de fericire imensa.

Iar eu ma plimbam prin gradina de parca vroiam sa suprind toata frumusetea, linistea si tot soarele de acolo. As fi vrut atat de mult sa le iau cu mine la Bucuresti

Busuioc

Am invatat ( Octavian Paler)

Am invatat ca indiferent cat de mult suferi,
Lumea nu se va opri in loc pentru durerea ta…

Am invatat ca nu poti face pe cineva sa te iubeasca,tot ce poti face este sa fii o persoana iubita…

Am învaţat unele lucruri în viaţă pe care vi le împărtăşesc şi vouă ! Am învăţat că nu poţi face pe cineva să te iubească. Tot ce poţi face este să fii o persoană iubită. Restul… depinde de ceilalţi. Am învăţat că oricât mi-ar păsa mie, altora s-ar putea să nu le pese. Am învăţat că durează ani să câştigi încrederea şi că doar în câteva secunde poţi să o pierzi. Am învăţat că nu contează CE ai în viaţă CI PE CINE AI. Am învăţat că te descurci şi ţi-e folosit farmecul circa 15 minute. După accea, însă, ar fii bine să ştii ceva.
Am învăţat că nu trebiue să să te compari cu ceea ce pot alţii să facă mai bine, ci contează ceea ce poţi să faci tu. Am învăţat că nu contează ce li se întâmplă oamenilor, ci contează ce pot să fac eu pentru a rezolva.

Am învăţat că oricum ai tăia, orice lucru are două feţe.
Am învăţat că trebiue să te desparţi de cei dragi cu cuvinte calde; s-ar putea să fie ultima oară când îi vezi.

Am învăţat că poţi continua încă mult timp după ce ai spus că nu mai poţi.
Am învăţat că eroi sunt cei care fac ce trebuie, când trebuie, indiferent de consecinţe.
Am învăţat că sunt oameni care te iubesc, dar nu ştiu s-o arate.
Am învăţat că atunci când sunt supărat am DREPTUL să fiu supărat, dar nu am dreptul să fiu şi rău.
Am învăţat că prietenia adevărată continua să existe chiar şi la distanţă. Iar asta este valabil şi pentru iubirea adevarată. Am învăţat că, dacă cineva nu te iubeşte cum ai vrea tu, nu înseamnă că nu te iubeşte din tot sufletul. Am învăţat că indiferent cât de bun iţi este un prieten oricum te va răni din când în când, iar tu trebiue să-l ierţi pentru asta.
Am învăţat că nu este întotdeauna de ajuns să fii iertat de alţii ; câteodată trebuie să înveţi să te ierţi pe tine însuţi. Am învăţat că indiferent cât de mult suferi, lumea nu se va opri în loc pentru durerea ta.

Am învăţat că trecutul şi circumstanţele ţi-ar putea influenţa personalitatea, dar că TU eşti responsabil pentru ceea ce devii. Am învăţat că dacă doi oameni se ceartă, nu înseamnă că nu se iubesc. Şi nici faptul că nu se ceartă nu dovedeşte că se iubesc. Am învăţat că uneori trebuie să pui persoana pe primul loc şi nu faptele sale.

Am învăţat că doi oameni pot privi acelaşi lucru şi pot vedea ceva total diferit.
Am învăţat că indiferent de consecinţe cei care sunt cinstiţi cu ei înşişi ajung departe în viaţă.

Am învăţat că viaţa îţi poate fi schimbată în câteva ore de către oameni care nici nu te cunosc.

Am învăţat că şi atunci când crezi că nu mai ai nimic de dat, când te strigă un prieten vei putea găsi puterea de a-l ajuta.
Am învăţat că scrisul ca şi vorbitul, pot linişti durerile sufleteşti.

Am învăţat că oamenii la care ţii cel mai mult îţi sunt luaţi prea repede…

Am învaţat că este prea greu să-ţi dai seama unde să tragi linie între a fi amabil, a nu răni oamenii şi a-ţi susţine părerile.

Am învăţat să iubesc ca să pot să fiu iubit.

Avem timp ( Octavian Paler)

Avem timp pentru toate.
Sa dormim, sa alergam in dreapta si-n stanga,
sa regretam c-am gresit si sa gresim din nou,
sa-i judecam pe altii si sa ne absolvim pe noi insine,
avem timp sa citim si sa scriem,
sa corectam ce-am scris, sa regretam ce-am scris,
avem timp sa facem proiecte si sa nu le respectam,
avem timp sa ne facem iluzii si sa rascolim prin
cenusa lor mai tarziu.
Avem timp pentru ambitii si boli,
sa invinovatim destinul si amanuntele,
avem timp sa privim norii, reclamele sau un accident
oarecare,
avem timp sa ne-alungam intrebarile,
sa amanam raspunsurile,
avem timp sa sfaramam un vis si sa-l reinventam,
avem timp sa ne facem prieteni, sa-i pierdem,
avem timp sa primim lectii si sa le uitam dupa-aceea,
avem timp sa primim daruri si sa nu le-ntelegem.
Avem timp pentru toate.

Nu e timp doar pentru putina tandrete.
Cand sa facem si asta murim.

Din seria: retetele Liliei: Cum sa congelezi un telefon…

Ai nevoie de :
1 bucata mama zapacita
1 buc metrou ce te duce in viteza spre casa
3-4 magazine care apar in drum spre casa( dupa dorinta numarul lor poate fi modificat)
1 piata in zona
1 telefon mobil care suna in disperare
Multa pasiune :D

Daca ai masina, este recomandat sa o lasi la serviciu si sa te intorci acasa cu metroul, pentru ca rezultatul nu ar fi acelasi si s-ar putea sa ramai dezamagita.

Dupa ce iesi de la metrou, treci pe la primul magazin de carne( eu am folosit Avicola Buzau) de unde cumperi niste carne de pui, ca doar trebuie sa gatesti in seara respectiva. Dupa care mergi in piata, si trecand in viteza pe langa mai multe tarabe, te trezesti cu plase de : rosii, castraveti, ardei, piersici si caise( nu e interzis sa incerci sa diversifici achizitiile dupa propriile necesitati). Dupa care mai treci si pe la magazinul de lactate si cumperi si una bucata telemea.
Te opresti cateva secunde, respiri adanc si pornesti cu viteza spre casa, sa reusesti sa pregatesti cina. Cand nu mai ai mult pana ajungi acasa, daca vezi o alimentara pe colt, sau o benzinarie, intri rapid sa cumperi niste inghetata. In tot acest timp telefonul trebuie sa sune destul de des, iar tu sa raspunzi destul de calm, tinand telefonul cu umarul, plasele intr-o mana, in timp ce cu cealalta, platesti inghetata si o pui in punguta.

Dupa ce ai terminat de vorbit, a venit momentul special : plasele trebuie sa iti ocupe mainile in asa fel incat sa iti fie greu sa le mai lasi ca sa pui telefonul inapoi in geanta. Asa ca, stiind ca pana in casa mai ai vreo 200 m, ii dai drumul telefonului, langa inghetata.
Cand in sfarsit ajungi acasa si incepi sa repartizezi cumparaturile, arunci punga cu inghetata in congelator, fara sa te uiti in ea( este important sa nu o deschizi, altfel s-ar putea ca tot procesul sa fi fost degeaba si telefonul sa ajunga la locul lui in geanta)
Telefonul se congeleaza foarte bine si se poate pastra acolo pana, un prieten, te gaseste la alt numar de telefon, ingrijorat ca nu raspunzi la celalalt.
Atunci e momentul sa cauti telefonul, sa il scoti din congelator( eu l-am lasat vreo 4 ore in sertarul de congelare rapida). Telefonul trebuie sa fie bine congelat, tastele nu se vor apasa, iar ecranul va fi negru. Semn ca a inceput un bun proces de conservare. In timp ce il lasi sa isi revina un pic, e bine sa pleci in cealalta camera, altfel s-ar putea sa ai palpitaii prea mari pana isi revine la starea initiala, mai ales cand o sa il vezi plin de condens transformindu-se in picaturi ce curg pe el si printre taste. Si in plus, asa vei evita si privirea curioasa a sotului, care nu va intelege cum poate fi executata asa reteta.

Dupa vreo ora, te intorci, telefonul poate fi restartat si folosit din nou. Din proprie experienta am constatat ca acuma se descarca mai greu :D