joi, februarie 17, 2011

Razbunarea Sfantului Valentin

Ma dau batuta.. gata! recunosc, intr-adevar asta o fi perioada dragostei. Altfel nu stiu cum as putea explica aceasta noapte nedormita si extrem de obositoare. Nu, nu e ceea ce va inchipuiti voi :d

Nu am dormit aproape deloc pentru ca a trebuit sa ''asist'' la ''motaniada'' anului.
Probabil stiti si voi cum suna miorlaiturile din perioada indragostirii pisicesti. Numai ca eu nu stiam ca si matzele( va dati seama, chiar si matzele!!!) se indragostesc si se cupleaza in jurul zilei lui Valentin.

Deci, asta noapte..
Mi s-a parut ca m-am trezit intr-un film de groaza, cu sunete si miorlaieri de intensitati diferite. Semanau a planset de copil, a racnet de groaza, sau a bocet de femeie.. nu stiu... dar parea ceva neomenesc/nepisicesc si ingrozitor. Am simtit ca mi se face pielea gaina si incep prin a-mi imagina ca afara se intampla ceva oribil. Nu stiam daca sa ies sa o fac pe salvatorul, sau sa ma inghesui si mai mult langa jumatatea mea si sa incerc sa dorm.
M-am tot chinuit sa adorm, dar simteam ca mi se ridica tensiunea la fiecare miorlaiala lunga si innebunitoare.
Asa ca am inceput sa ma intreb care miorlait si ce inseamna.

Si imi inchipuiam ceva de genul:
- ''uaaaouuuuuuioooo'' o fi insemnand '- vino la mine, puicuta
iar
- '' shhhhmiaaauuuuoooiooo'' - du-te naibii, ca nu-mi placi.

La un moment dat ma gandeam chiar, ca poate de fapt miorlaiturile alea o fi semnul orgasmului la pisici... sau poate inseamna '' sunt aici, cauta-ma, sunt a ta/al tau''

Cine stie.. Cert e ca dupa vreo trei ore de astfel de miorlaieli, cand s-a lasat linistea, mi-am facut cruce, am spus '' Tatal nostru'' si am rasuflat usurata.

Asta e, s-a razbunat Sfantul Valentin pe mine, pentru ca am zis ca nu e romanesc, nu e de al nostru, nu trebuie sarbatorit..
Si cand colo, ia uite ce iubire exista in perioada asta la matze... oare plutesc si in jurul lor inimioarele dragostei?

P.S Motanul nostru nu a dormit acasa asta noapte .

marți, februarie 15, 2011

Dragostea nu se masoara in inimioare plutitoare

Ieri fiecare a doua persoana cu care am vorbit, m-a intrebat ce fac de ziua indragostitilor. Ba chiar au fost si persoane carora li s-a parut ca am fost necajita de acel el '' chiar azi''

Unde mai pui ca El e si Valentin. Deci, toti faceau ochii cat cepele cand le spuneam ca noi nu sarbatorim.

Oo, da, sunt o persoana romantica, imi plac floricelele si declaratiile de dragoste. Imi plac surprizele si cadourile cautate cu sufletul la gura si cu emotie '' o sa ii placa sau nu'' ( si credeti-ma ca nu ma rusinez sa spun cand nu imi plac).

Dar, noi am ales sa nu sarbatorim ieri. Inca nu am ales ce sa facem cu ziua de Dragobete, dar cu ziua de 14 e batut in cuie, inca de la inceputurile relatiei noastre. Nu o sarbatorim pentru ca asa am ales noi.

Eu nu am facut ochii cat cepele cand am vazut la altii inimioare si lumanarele. Ba chiar m-am uitat cu drag, am admirat si am apreciat.

Deci, va rog,nu mai dati ochii peste cap, nu va mai frecati pe la ochi, pentru ca zilele astea nu vedeti inimioarele prin jurul meu.
Dragostea nu se masoara in numarul inimioarelor si declaratiilor facute in ziua de 14 februarie.

Dragostea se masoara in priviri adanci primite zi de zi, in imbratisarile stranse din noapte, in saruturi fugare impartite in drumul spre baie, dimineata. Dragostea se simte sau nu.... ea nu se sarbatoreste pentru ca asa scrie undeva, ea se traieste.