07 octombrie 2011

01 iunie 2011

Copilarie papadie



Куда уходит детство,
В какие города
И где найти нам средство,
Чтоб вновь попасть туда.
Оно уйдёт неслышно,
Пока весь город спит
И писем не напишет,
И вряд ли позвонит.

Unde pleaca copilaria,
In ce localitati,
Si unde sa gasim mijloace,
Sa ajungem din nou acolo.
Ea pleaca fara se fie auzita,
Cand tot orasul doarme,
Si nu ne va mai scrie,
Si nu va mai suna. ..
 
Детство, детство, ты куда бежишь
Детство, детство, ты куда спешишь
Не наигрался я еще с тобой
Детство, детство, ты куда ? Постой.
 
Copilarie, unde fugi
Copilarie, unde te grabesti, 
Inca nu m-am saturat de joaca
Copilarie, incontro? Mai stai...
 
 

09 mai 2011

Weekendul care a trecut si cel care va veni

Nu am mai scris in ultimul timp ce am facut in weekend-uri. Am avut mereu cate ceva de facut( aici inclus si plecatul in MD), dar nu am reusit sa scriu.
Cumva, in viata mea si a noastra au intervenit niste schimbari care au influentat si cursul lucrurilor de pana acuma.  Incerc sa imi reordonez activitatile de zi cu zi si sper sa le reusesc pe toate.

 Weekend-ul 07-08 mai.
Am stat mai mult pe-acasa pentru ca a plouat.

Totusi, sambata am prins ceva timp bun si am fost in parcul I.O.R . Radio Itsy Bitsy a organizat o actiune "Campioni pentru viata".
Amelia e fana acestui post de radio. Aproape zilnic, ajung la birou cantand in gand cantecele pentru copii. Dimineata ii ascultam pe Aranburu si Sir.Peter. Amelia insa nu a avut curajul sa ii sune sa castige si ea un podometru. Nici acasa nu aveam unul. Prin urmare, noi nu am participat la competitie.
Totusi, am mers in I.O.R cu speranta ca ii vom vedea si pe Aranburu cu Camamber, si pe Sir Peter.
Din pacate, ei nu au fost, dar ne-am intalnit cu Mashtera si Piticul si cu cei doi prieteni: Itsy si Bitsy.

Una, peste alta a fost placut si dragut. A fost si timp frumos. Prin urmare, ne-am intors acasa, dupa vreo 4-5 ore de parc. Pe langa spectacolul oferit de Itsy Bitsy, am trecut si pe la locurile de joaca si am cumparat si  niste carticele noi cu povesti.





 Weekend 14-15 mai
Pentru weekend-ul urmator planificam sa mergem la spectacolul " Fata babei si fata mosului" pe care il asteptam cu nerabdare. E unicul spectacol de la Zurli pe care inca nu l-am vazut. Sunt sigura ca va fi la fel de frumos ca si toate celelalte spectacole de la ei.

08 mai 2011

Rasfatul inimii mele

 Am cunoscut muzica Larei Fabian, candva, prin'99. Pe atunci nu aveam acces la internet sa descarc cantecele ei, si nici bani sa cumpar albumele.
Dar, am stat constiincios si am copiat cuvant cu cuvant, versurile unui album de-al ei. Am trecut de pe un cd ( al cuiva) pe o caseta albumul si l-am ascultat la nesfarsit.
De curand, am gasit acest cantec, al Allei Pugaciova, cantat de Lara Fabian. Momentul mi se pare deosebit.
Pentru mine a fost un mic rasfat, sa stau sa o ascult pe ea, cantand in rusa.
Un bilet la un concert cu Lara Fabian, e unul dintre punctele de pe "wish list-ul" meu ( o sa scriu eu despre aceasta lista alta data) 

24 aprilie 2011

Hristos a inviat!

Oriunde ati fi, primiti Invierea Domnulu in sufletele si in casele voastre!! Primiti lumina, primiti pacea si linistea! Hristos a inviat!

01 aprilie 2011

Weekend 2-3 aprilie 2011

Deocamdata sunt planificate doar doua spectacole Zurli la Sun Plaza. Sambata va fi " Cei trei purcelusi" , iar duminica " Hansel si Gretel"

Amelia nu merge in we la bunici, pentru ca brusc a hotarat ca acasa " E paradisul meu, mami". 

Surpriza :)

Aseara, am mai fost rasfatata o data pentru aceasta saptamana. Am mai primit un pachet de ceai si o ciocolata!!!



Multumesc, Natalia!

Si aici o sa fac o paranteza, ca sa intelegeti de ce ma bucur asa, de ce simt ca ma topesc in astfel de momente :D.

Femeile au nevoie de cate un rasfat mic, macar o data pe saptamana, daca nu in fiecare zi. Unele femei simt aceasta relaxare si placere  intr-o ciocolata buna, mancata fara grija kg-lor. Altele se simt rasfatate daca au timp sa bea o cafea pe indeltele, fara graba. Sunt si femei care se simt rasfatate doar daca merg in vacanta la Paris sau isi cumpara bijuterii pretioase, ceasuri cu pietre nestemate. Fiecare cu ale lui.

Eu mi-am dat seama ca eu imi pot insenina ziua cu lucruri simple.
Saptamana aceasta, ma simt rasfatata cu ciocolata si ceai.  Oare ce va urma saptamana viitoare? :)

31 martie 2011

Rasfat

 Uneori mai particip pe la concursuri pe net. In general nu prea castig, iar atunci cand se intampla, ma bucur si de un salut victorios daca l-am castigat onest :)

Zilele trecute, am avut placuta surpriza sa castig ceea ce imi insenineaza ziua si ma rasfata la maxim:  adica niste ceaiuri. Ooo, a doua zi eram deja la statia de metrou sa ridic premiul. Ar fi fost prea mult sa astept sa vina prin posta. Pentru mine ziua nu poate incepe si nu se poate termina fara un ceai. Iar ziua merge mai usor daca din ceasca de pe masa, simt aroma ceaiului, a ceaiurilor..

Trebuie sa ii multumesc enorm Laurei Frunze pentru aceasta surpriza. Datorita ei, incerc zilele acestea niste ceaiuri noi, de care nu am mai auzit. Multumesc, Laura! Tu ai fost cea care m-ai rasfatat saptamana aceasta! 





28 martie 2011

Weekendul si Spectacolele Zurli

A trecut we. Asa cum am zis, greu mai vine, dar repede mai trece.We acesta a fost aglomerat, asa cum spusesem. Curatenia a fost facuta rapid, doar chestiile urgente. Saptamana aceasta o am libera, deci voi recupera la acest capitol.

In schimb, toate celelalte planuri, au fost bifate ca fiind realizate cu succes. Acuma voi vorbi despre spectacole, ca altfel voi avea un post prea lung :) ( nu stiu cum fac, dar tare mult mai vorbesc, chiar si in scris. Dar nu resusesc sa ma exprim mai succint :D ) .

Deci, am fost la toate trei spectacole :)

Repezentatiile Zurli au fost exceptionale, asa cum eram deja obisnuiti. Pentru cei care nu stiu, spectacolele lor sunt interactive. Ii tin pe copii ( dar si pe parinti) in priza. Ei trebuie sa raspunda la intrebari, sa cante, sa danseze cu actorii. Fiecare spectacol e adaptat in asa fel, incat la final, copilul sa ramana cu un sfat nou invatat.

De ex, dupa " Punguta cu doi bani", copiii au invatat ca nu e bine sa fii lacom si sa incerci sa pacalesti pe cineva.

Iar dupa spectacolul " Alba ca Zapada" au invatat ca nu trebuie sa intre in vorba cu persoane necunoscute si nu trebuie sa accepte nimic de la ei. Iar cei care incearca sa faca rau, ar putea fi pedepsiti. Desi, chiar si pedeapsa a fost una dulce, in cazul lor, zic eu. Astfel, ca, mama vitrega din Alba ca Zapada, s-a transformat in Zana Buna si drept pedeapsa a ramas asa..

Duminica a fost Tiribam Tiribum, un show deosebit, pe care Amelia l-a mai vazut. Mai avem si cd-ul cu acest spectacol. Dar nu a contat, isi dorea sa il mai revada inca o data.

 La Tiribam Tiribum, trebuia sa donam o jucarie.

Recunosc ca am ales-o cu greu, pentru ca Ameliei ii trebuiau toate si cu toate ii veneau idei noi de joaca, exact atunci.

L-am ales pe Bugs Bunny, o jucarie frumoasa si draguta. Dar din pacate, pana la urma a uitat-o acasa ( si nu intentionat).
Dar, ne vom revansa prin alta metoda. Trupa Zurli are frumoasa initiativa, de a propune copiilor sa pregateasca cate un pachetel cu haine, jucarii, dulciuri, pentru niste copilasi defavorizati.
Amelia a ales si ea de pe panoul de acolo, numele unei fetite de 6 ani si impreuna cu prietenul ei Vlad, ii va face un pachetel care va contine, speram noi, de toate. Si bineinteles, il vom pune si pe Bugs Bunny acolo.

Imi doresc foarte mult sa reusim in aceasta actiune si imi doresc ca cei mici sa invete sa daruiasca din suflet, fara sa astepte ceva in schimb.


 

23 martie 2011

Weekend-ul

Dupa ce o saptamana intreaga alergi incolo-incoace cu liste '' De facut..'', cu plase pline de cumparaturi, cu proiecte de realizat de la serviciu, de acasa, vine in sfarsit si weekendul. Oh, cu cat dor e asteptat uneori ( sau mai des). Si cat de repede trece!

Daca nu ai avut norocul sa prinzi ceva timp '' liber'' pana sambata, inseamna ca sambata e zi de curatenie, spalat, gatit si printre picaturi zi pentru alte activitati.

Eu incep ''smotruiala'' de vineri seara, o termin sambata pana la pranz. Ca sa ne incadram, implic activ si ceilalti membri ai familiei, chiar daca uneori mai carcotesc referitor la calitatea stergerii prafului sau spalarii vaselor de ceilalti. Nu, nu e o placere pentru nimeni, dar stim toti trei ca trebuie sa o facem si ne conformam. Si e si mai vesel in echipa, nu?

Iar de la pranz incolo incercam sa gasim activitati de desfasurat in familie.  O sa incerc sa scriu periodic, ce facem in weekend, poate se mai inspira cineva.

E adevarat ca uneori, copilul isi doreste sa petreaca we la bunici si atunci e relaxare totala: nu vreau sa ies, nu vreau sa merg nicaieri. Sa stam in casa, la cald ( inca e frig) si sa savuram micile noastre placeri: filme, carti, salate facute in fuga..
 Iarna recunosc ca nu prea iesim afara, iar la zapada, cu saniuta am fost doar o data. Na, nu ne impacam cu frigul.

Dar, chiar daca sta la bunici,de multe ori o luam si mergem la teatru.

Weekendul 26-27 martie 2011.
Pentru ca spectacolele de la Tandarica le-am vazut cam pe toate ( unele si de 3 ori), acuma suntem fani Trupa Zurli. 

Spectacolele lor sunt in mare parte povesti clasice adaptate si prezentate cu atata pasiune si har incat, ne fascineaza si pe noi ca si adulti. Nu mai zic de Amelia, care le asteapta cu nerabdare si framantare.

Deci, weekendul acesta, planificam sa mergem la Sun Plaza, sambata la ora 11.00 la spectacolul '' Alba ca Zapada'' . Iar duminica am vrea sa mergem la '' Punguta cu doi bani'' de la ora 11.00 in Sun Plaza, dar si la  '' Tiribam-Tiribum'' de la ora 18.00, la Tandarica. 
Vi le recomandam cu caldura. Daca pe primele doua, inca nu le-am vazut in varianta '' Zurli'', la Tiribam-Tiribum am mai fost o data. Am cumparat si cd-ul cu spectacolul inregistrat. Il stim pe de rost, il folosim si cand suntem vesele si cand avem febra( si vorbesc serios aici, la 39.3 Amelia canta '' sunt o vrajitoare...'')
Ce sa mai incolo-incoace, totul e mai usor si mai nostim cand spunem '' tiribam-tiribum...''  :) iar cu trupa Zurli ziua devine mai frumoasa si mai vesela, iar weekendul trece cu buna dispozitie.

Eu personal, mai vreau sa merg  sambata la  Organic Fest din Sun Plaza si duminica la Targul de primavara Raw Vegan din Rin Grand Hotel.

Iar Amelia mai are o zi de nastere, sambata la ora 12.00. Sa vedem cum le reusim pe toate. Va voi tine la curent.  :)

Voi ce faceti in we?

22 martie 2011

Lantul amintirilor

Preiau ideea de la Anda, pe care o citesc mereu cu mare drag. Stiu ca nu am prea multi cititori ai blogului, dar totusi sunt curioasa ce va iesi. 

Exista momente in viata noastra, care si-au pus amprenta mai adanc, sau s-au sters cu usurinta. Si cred ca e fascinant, sa reinvii acele clipe, chiar si printr-un joculet.

E un joc, o leapsa, luati-o cum vreti.

Comentariille trebuie sa contina o descriere a unei amintiri comune, mai proaspete, mai vechi, o amintire care demonstreaza prietenia noastra stransa, sau simplul buna ziua, pe care ni l-am adresat candva.

O clipa in care am existat impreuna... Tu  ce iti amintesti despre mine si tine? :)

Ca lantul sa continuie, preia jocul/leapsa pe blogul tau( daca ai blog si daca vrei, nu e obligatoriu )  

16 martie 2011

Vorbe de duh... ( de la Amelia) (2)

 Dragoste frateasca
" mami, eu am observat ca Tom totusi il iubeste pe Jerry, stii tu, ca surorile si fratii, se mai cearta ei cate o data, dar tot se iubesc"

Incurcatura stralucitoare
Amelia uitase cuvantul "stralucitoare" si a venit intr-o fuga, plina de entuziasm " mami! mi-a venit o idee sclipicioasa!" 

 Meserie adjudecata
A: - Eu vreau sa ma fac educatoare. Imi place sa lucrez cu copiii
M: - De ce nu te faci doctor? De copii. Doctorii castiga mai mult.
Peste o jumatate de ora:
A: - Stiu, eu o sa ma fac educatoare, dar o sa ma casatoresc cu un doctor. Asa el o sa aiba bani pentru amandoi.

 La aceeasi tema, la gradi:
Amelia: - Eu o sa ma fac educatoare
Educatoarea: - Eee, nuu, ca o sa mori de foame
Amelia: - Eu o sa imi iau pachet de acasa.

Discutia a continuat acasa:
Noi: - Amelia, dar de unde o sa iti iai pachet de acasa, ca si mancarea trebuie sa o cumperi, legume fructe, carne, totul cumparam doar, nu avem acasa…
 Amelia s-a gandit un pic si a spus victorios “ O sa imi trimita bunica Nina!” ( probabil s-a gandit ca bunica are si gradina si pasari, de ce nu)

In noaptea dintre ani.
31 decembrie 2010. Toata lumea se pregateste cum poate. Amelia a scotocit prin dulap, haine asortate si portrivite, bijuterii dorite. Dupa baie, s-a imbracat, parfumat. in trecere, spre oglinda, il vede pe Motan dormind dus, fara grija noptii care vine. Se opreste si ii spune '' Mitzi, azi e Revelionul, asa ca te rog sa ai grija sa fii curat, spalat si fara pureci''

Dorinte marete
- Mami, eu vreau sa fiu celebra, sa fiu o mare vedeta. As vrea sa merg pe drum si sa ma cunoasca toata lumea, poate chiar sa cada in genunchi in fata mea. Sa isi doreasca sa vorbeasca cu mine.
- Un fel de Basescu? ( ma gandeam ca poate vrea sa fie presedinte)
- Nu, o Baseasca.

12 martie 2011

Garoafe din servetele

Uneori, cand nu putem iesi pe-afara ( din cauza frigului sau a virozelor), incercam sa ne ocupam timpul liber, cu niste activitati practice ( pe langa alte jocuri).

Incet, o sa mai scriu si pe-aici, ce jocuri sau ce activitati am mai avut.

O sa incep cu realizarea unor garoafe din servetele, facute de curand.



1. Luati un servetel de o singura culoare, cu 2 sau 3 straturi si desfaceti toate straturile.

2. Luati doua straturi din alea subtiri pliati fiecare strat in 4.

3. Dupa care inca o data in patru.



4. Patratele obtinute puneti-le unul peste altul.

5. Prindeti-le cu capsatorul in centru. Pentru a fi siguri, mai prindeti o data cu capsatorul, in cruce.

7. Taiati in forma de cerc ( eu am desenat cercul ca sa ii fie Ameliei mai usor sa taie, sa nu iasa patrat)

8. Faceti taieturi, de jur imprejur, de aproximativ 0,5 cm lungime.

9. Ridicati cate un strat subtire, obtinut si strangeti tare.

10. Continuati la fel si cu celalalte straturi.

11. Lipiti paie de baut de floarea obtinuta ( eu am folosit aracet si am invelit un strat de petale pe pai, ca sa se tina)

12. Daca vreti, improvizati niste frunzulite.

Sursa de inspiratie

09 martie 2011

Bucurie simpla



Uneori, lucrurile simple, pot sa aduca cea mai mare bucurie. Iar bucuria zilei de azi, este ca: muscata mea a inflorit!!! Da, e un lucru banal, dar e prima mea planta de camera, plantata de mine, de cand era puiutz. Asa ca, o data cu cresterea ei, zi de zi, imi crestea si mie sufletul, Iar zilele astea, am inflorit amandoua :)


Dupa 3 zile:

08 martie 2011

8 Martie- Ziua Mamelor

Ziua de 8 martie e frumoasa cand esti copila, pentru ca astepti cu sufletul la gura, sa primesti o floare sau o prajitura de la baietii din scoala, tata sau frate. Colegii de clasa ne aduceau tort, facut de una dintre mame si ne imparteau floricele.. Prin clasele mai mari, primeam felicitari.. si acuma mai pastrez una dintre ele, nu pentru ca as fi simtit ceva pentru acel baiat, ci pentru ca a desenat pe ea, frumos, din suflet, special pentru mine, colega de banca.
Tata aducea acasa 6 flori. Da, 6. Pentru ca ei erau trei barbati in casa, si fiecare dintre ei venea cu cate o floare la noi. Iar la final, eu aveam 3 flori si mama 3. Imi placea momentul acesta si il asteptam cu nerabdare, ptr ca eram curioasa daca tata va mai gasi si in acea primavara, flori pentru noi.


Ziua de 8 martie e frumoasa cand esti tanara si nelinistita pentru ca devine momentul in care cel de alaturi sau cel din umbra, sa iti poata declara inca o data, dragostea. Cate emotii sunt legate de acele momente, cand din capacul unui parfum cade si o bijuterie, cand gasesti pe perna patului din camin, un buchet de flori, cand cel de alaturi, te trezeste dimineata cu un sarut si cu miros de flori sau de ciocolata...

Dar 8 martie devine o zi deosebita si speciala cand esti mama. Primul 8 martie in calitate de mama, a fost cand Amelia avea 5 luni, iar noi eram in spital.. Pe noptiera de langa pat aveam flori primite cu drag de la sot. Dar eu zambeam si ma gandeam ca de acum incolo, eu voi sarbatori in primul rand Ziua Mamei si pe urma toate celelalte sensuri ale acestei zile. Pentru ca sa fii mama e minunat, iar declaratiile de dragoste care vin de la copil, sunt cele mai frumoase cadouri!!! Pentru ca atunci cand aud la tv, radio, internet ca se vorbeste despre celebrarea mamelor, eu ma simt ca si cum as fi unica mama de pe acest Pamant, sarbatorita in aceasta zi!


7 martie 2011. Seara, tarziu.

Inconjurata de servetele in care isi sufla nasul in continuu, si de siropuri pentru febra care pare ca nu o sa mai cedeze in curand, s-a ridicat incet si s-a dus sa caute printre lucurile ei pe raft.
Mi-a adus-o, mi-a intins-o si s-a intins inapoi in pat, invelita pana la ochi, pentru ca inca mai avea frisoane.
Era felicitarea ei de 8 martie, facuta de ea, intr-un moment oarecare, despre care eu nu stiam nimic.
Acesta a fost cadoul meu special de anul acesta.



Am intrebat-o
- Stii cat de mult te iubesc?
Iar ea mi-a raspuns simplu, fara sa stea pe ganduri, zambind usor:
-Da.
Iar eu am respirat usurata, pentru ca mi-am dat seama ca iubirea de mama se simte in fiecare clipa.

P.S Desenul nu e unul oarecare, toate detaliile au fost alese cu grija, pana si culoarea pantalonilor mei...

07 martie 2011

Primavara va veni !!


Desi primavara e de vreo saptamana pe la mine prin calendar, afara inca se lasa multdorita. Suntem si noi printre cei care o asteapta cu nerabdare ( intre noi fie vorba, eu chiar am plans cand a trecut perioada caldurilor, mi s-a parut ca primavara si vara au trecut prea repede)

Ii povestesc Ameliei, ca acuma sunt zilele in care Dna Iarna se mai lupta cu Primavara. Improvizam si analizam, oare cum discuta cele doua zane. Cum incearca Iarna sa isi mai prelungeasca vizita pe-aici, chemand in ajutor Gerul, Vantul si Zapada. Iar Primavara, lupta si ea cum poate chemand in ajutor Soarele si Caldura. Amelia imi spune, ca la gradinita a invatat ca trebuie sa fie mai buni, mai cuminti, sa nu vorbim urat, sa nu ne certam cu cei din jur, si atunci primavara va veni mai repede. Si atunci adaugam la "friends list"-ul Primaverii si : Dragostea, Bunatatea, Compasiunea si Rabdarea.
Constatam, ca Primavara poate avea mai mult prieteni decat Iarna, care i-ar putea veni in ajutor si atunci speram foarte mult, ca ei nu o vor lasa la nevoie si ca ii vor fi alaturi.

Si, ne uitam pe geam, mai cad cativa fulgi, iar Amelia ofteaza indelung si zice " Unde o fi baba Dochia aia, sau cum ai zis ca o cheama, sa ii spun sa nu isi mai scuture nici un cojoc, ca eu vreau sa fie cald si frumos, vreau sa vina primavara!"
Si oftam amandoua, si asteptam... dar asteptam cu un zambet pe buze, pentru ca stim, ca nu mai e mult si va veni!!!.



03 martie 2011

Un gand bun si o urare din suflet



“Unii nu au nevoie sa faca nimic pentru a imprastia in jurul lor valuri de caldura din preaplinul focului interior, induiosandu-si interlocutorii si impresionand prin propria personalitate”

Nu mai stiu unde am citit acest citat, dar am stiut intotdeauna ca i se potriveste ei. Cine este ea? Nici nu stiu daca ar fi de acord sa vorbesc despre ea, pentru ca desi detine toate calitatile unei persoane extraordinare, este si modesta si nu isi doreste decat sa fie iubita si apreciata de cei dragi, fara sa afle o lume intreaga.

Ea este o colega perfecta pentru unii care au norocul sa o aiba alaturi, o sefa excelenta pentru cei care au avut-o( sau o au ) ca si superior, o nora plina de dragoste si compasiune, o mama si o sotie devotata plina de iubire, caldura si grija.

Iar pentru mine, pentru mine e sora mea. Sora pe care nu am avut-o in copilarie, dar pe care Dumnezeu mi-a daruit-o mai tarziu. Este sora care imi ofera toata dragostea, grija si sustinerea pe care o poate oferi un om. E sora cu care impartim uneori aceleasi ganduri si idei, desi suntem la distanta mare una de alta. E sora care ma primeste cu bratele deschise in viata ei si imi ofera umarul cand vreau sa plang.

Iar astazi este ziua ei. As vrea sa o strang in brate, sa ii spun cele mai frumoase cuvinte. Dar e departe, ne despart vreo 500 km. Asa ca o imbratisez in gand si ma gandesc, din nou, ca in fiecare an, oare voi avea suficiente cuvinte sa ii spun la telefon, cat de mult o iubesc si apreciez?

17 februarie 2011

Razbunarea Sfantului Valentin

Ma dau batuta.. gata! recunosc, intr-adevar asta o fi perioada dragostei. Altfel nu stiu cum as putea explica aceasta noapte nedormita si extrem de obositoare. Nu, nu e ceea ce va inchipuiti voi :d

Nu am dormit aproape deloc pentru ca a trebuit sa ''asist'' la ''motaniada'' anului.
Probabil stiti si voi cum suna miorlaiturile din perioada indragostirii pisicesti. Numai ca eu nu stiam ca si matzele( va dati seama, chiar si matzele!!!) se indragostesc si se cupleaza in jurul zilei lui Valentin.

Deci, asta noapte..
Mi s-a parut ca m-am trezit intr-un film de groaza, cu sunete si miorlaieri de intensitati diferite. Semanau a planset de copil, a racnet de groaza, sau a bocet de femeie.. nu stiu... dar parea ceva neomenesc/nepisicesc si ingrozitor. Am simtit ca mi se face pielea gaina si incep prin a-mi imagina ca afara se intampla ceva oribil. Nu stiam daca sa ies sa o fac pe salvatorul, sau sa ma inghesui si mai mult langa jumatatea mea si sa incerc sa dorm.
M-am tot chinuit sa adorm, dar simteam ca mi se ridica tensiunea la fiecare miorlaiala lunga si innebunitoare.
Asa ca am inceput sa ma intreb care miorlait si ce inseamna.

Si imi inchipuiam ceva de genul:
- ''uaaaouuuuuuioooo'' o fi insemnand '- vino la mine, puicuta
iar
- '' shhhhmiaaauuuuoooiooo'' - du-te naibii, ca nu-mi placi.

La un moment dat ma gandeam chiar, ca poate de fapt miorlaiturile alea o fi semnul orgasmului la pisici... sau poate inseamna '' sunt aici, cauta-ma, sunt a ta/al tau''

Cine stie.. Cert e ca dupa vreo trei ore de astfel de miorlaieli, cand s-a lasat linistea, mi-am facut cruce, am spus '' Tatal nostru'' si am rasuflat usurata.

Asta e, s-a razbunat Sfantul Valentin pe mine, pentru ca am zis ca nu e romanesc, nu e de al nostru, nu trebuie sarbatorit..
Si cand colo, ia uite ce iubire exista in perioada asta la matze... oare plutesc si in jurul lor inimioarele dragostei?

P.S Motanul nostru nu a dormit acasa asta noapte .

15 februarie 2011

Dragostea nu se masoara in inimioare plutitoare

Ieri fiecare a doua persoana cu care am vorbit, m-a intrebat ce fac de ziua indragostitilor. Ba chiar au fost si persoane carora li s-a parut ca am fost necajita de acel el '' chiar azi''

Unde mai pui ca El e si Valentin. Deci, toti faceau ochii cat cepele cand le spuneam ca noi nu sarbatorim.

Oo, da, sunt o persoana romantica, imi plac floricelele si declaratiile de dragoste. Imi plac surprizele si cadourile cautate cu sufletul la gura si cu emotie '' o sa ii placa sau nu'' ( si credeti-ma ca nu ma rusinez sa spun cand nu imi plac).

Dar, noi am ales sa nu sarbatorim ieri. Inca nu am ales ce sa facem cu ziua de Dragobete, dar cu ziua de 14 e batut in cuie, inca de la inceputurile relatiei noastre. Nu o sarbatorim pentru ca asa am ales noi.

Eu nu am facut ochii cat cepele cand am vazut la altii inimioare si lumanarele. Ba chiar m-am uitat cu drag, am admirat si am apreciat.

Deci, va rog,nu mai dati ochii peste cap, nu va mai frecati pe la ochi, pentru ca zilele astea nu vedeti inimioarele prin jurul meu.
Dragostea nu se masoara in numarul inimioarelor si declaratiilor facute in ziua de 14 februarie.

Dragostea se masoara in priviri adanci primite zi de zi, in imbratisarile stranse din noapte, in saruturi fugare impartite in drumul spre baie, dimineata. Dragostea se simte sau nu.... ea nu se sarbatoreste pentru ca asa scrie undeva, ea se traieste.

28 ianuarie 2011

Mami, te rog, eu nu vreau sa fumez..

Doarme in carucior, atat de linistita. Te uiti la ghemotocul mic,cu fetisoara de inger, atat de pur, dulce si dragalas.
E greu sa iti dai seama ce viseaza bebelusii. Gurita ei schiteaza din cand in cand cate un zambet usor. Viseaza frumos probabil.. Cu putine clipe in urma, a primit taina botezului. A fost atat de cuminte si linisita incat, uitandu-ma la ea cum doarme, ma gandeam ca probabil isi continua conversatia cu ingerasul protector primit la botez.

Si brusc.. ca in filmele unde auzi cioburi cazand si linistea rupandu-se.. aici, in spatiul mic al acelui local, "linistea" s-a spart prin fum de tigara.. fum care venea peste fetisoara ei, atat de plapanda, linistita si imbujorata.
Am inlemnit.. 2 m mai incolo, se jucau/dansau inca vreo 6 copilasi, cu varste intre 1 an si 7 ani.. Dar fumul se raspandea fara jena si cu tupeu peste tot, aspirat de copii si adulti. In fata ochilor mei, vedeam deja plamanii lor plapanzi, care respira acest fum, vedeam inima lor care pompeaza sangele contaminat cu fum... in imaginatia mea, toti cei mici fumau..

Am intors capul spre sursa fumului.. ma intrebam cine poate fi atat de dur, incat "sa le dea" copiilor sa fumeze..
Era nasa copilului.. nasa!!! cea care cu o jumatate de ora in urma, spunea in biserica " m-am lepadat de Satana" si tremura de emotie. Parea ca a venit sa boteze acest copilul cu tot sufletul si din toata inima. Iar acuma impartea din tigara ei, cu finuta mica, de 3 luni. Era primul ei "cadou" probabil.
Pentru ca socul meu nu era suficient de mare, de nasa s-a apropiat mama copilului. Ii adusese nasei o scrumiera.
Nu mi-a venit sa cred ochilor. Pentru mine, omul isi pierde din valoare atunci cand pune o tigara in gura. El el nu se respecta si se otraveste, el singur se trateaza fara respect.

Dar indignarea mea creste pentru cei care, fumand, nu se otravesc doar pe ei ci si pe cei din jur.
Nu pot sa ii ineleg pe cei care fumeaza in spatii inchise!!.. Daca tot mori de pofta sa fumezi, fa-o undeva, unde esti singur, fara nimeni in jur..
..iar fumatul in localuri la petreceri in Romania, e la moda..

De data asta, am simtit ca mi se urca sangele la cap. Era totusi petrecerea unui copil, o sala mica, cu multi copilasi..
- Dar nu e frumos!! Cum se poate sa fumati cu atatia copii in sala, langa acest bebelus? Nu e frumos!!
Cuvintele mi-au iesit fara sa vreau. Riscam sa supar una dintre cele mai importante persoane ale petrecerii. Dar nu mai suportam, imi venea sa ii scot pe toti copilasii afara, sa le dau masti cu oxigen, sa ii salvez din infern.
Nasa mi-a zambit sarcastic si a expirat fumul cu multa mandrie..
Mama copilulului s-a uitat urat spre mine.. Nasul s-a alaturat nasei la o tigara, zambind si razand. Si aratandu-ma cu degetul. Vai, ce tupeu am avut, nu?

Am primit aprobari si dezaprobari de la cei din jur.

In scurt timp, mi-am luat copilul si am plecat acasa. Alti copii au ramas..
Dar eu nu mai suportam imaginea pe care o aveam, cu plamanii lor care fumeaza in rand cu nasul si nasa.. nu mai suportam sa imi imaginez inimioara fetitei mele care imi striga " mami, te rog, eu nu vreau sa fumez!"

25 ianuarie 2011

Pentru tine, mama, ca in fiecare zi!

Am fost trei copii, suntem 5 acuma.. 6, 7,8.. fiica, fii, nurori, ginere, nepoti... toti suntem copiii tai si azi de ziua, ta, MAMA, iti spunem din nou: TE IUBIM!


Ma gandesc in fiecare zi, ce as putea sa ii spun mamei de ziua ei.. cu ce cuvinte as mai putea sa ii spun inca o data, a cata oara, cat de mult o iubim si cat de mult o pretuim.. Am impresia ca nu voi gasi niciodata cuvinte suficiente, sau gesturi, sau cadouri.. pentru a-i arata toata recunostinta, iubirea si mandria noastra. Mandria ca ea ne este MAMA. Ea, care stie sa ne iubeasca zi de zi, sa ne faca fericiti si impliniti...Totul i se datoreaza ei si cuvintele noastre nu vor fi niciodata suficiente...

10 ianuarie 2011

Dorinta nr 1: sa scriu

Mie imi place sa scriu. Mi-a placut intotdeauna. Am tinut jurnale, am scris poezii, am facut declaratii, am compus urari pentru fiecare. Imi e drag sa scriu si una dintre dorintele mele, pentru 2011, e, sa scriu cat mai mult. De multe ori imi trec prin minte idei.Pe unele le formulez in minte, ca sa le astern intr-o zi pe hartie, pentru unele notez ideea undeva, sa nu le uit, pe altele le uit.
Nu sunt un mare talent la scris, nu ma consider mare scriitoare, dar uite asa, pur si simplu imi place sa scriu. Despre mine, despre altii, despre anumite probleme, despre anumite bucurii, noutati, stiri, ganduri, framantari.
Dar ma lovesc din nou de aceeasi problema ca si in ceilalti ani: cat de mult sa scriu cand scriu...
Nu stiu daca varsta, experienta sau pur si simplu viata de zi zi, m-au facut sa fiu mai discreta. Acum cativa ani, ma inregistram pe orice site cu numele si prenumele meu, scriam fara grija despre bucuriile sau tristetile mele pe forum, afisam poze cu noi fara sa imi pun intrebari, fara sa analizez daca nu am spus prea multe despre ceea ce spuneam.
Nu stiu cand exact s-a declansat butonul si incet, incet m-am retras de pe forum, mi-am schimbat cat am putut si unde am putut ID-urile, am inchis albumele... am devenit mai anonima. Si am vorbit mult mai putin despre mine, am impartit mult mai rar bucuriile in mediul virtual si am incercat sa nu ma mai plang niciodata.
Acum imi aleg cu grija oamenii cu care discut despre toate si orice. Iata de ce in mine se duce lupta intre a scrie si a accepta faptul ca m-ar putea citi si judeca cei din jur. Parca sunt prea multi cei care se bucura pe la spate de lacrimile tale si iti sunt alaturi cu adevarat.

Asa ca, o voi lua incet.. incet.. spre realizarea fiecarei dorinte a anului 2011. Prima este cea de a scrie mai mult.. pentru sufletul meu.

05 ianuarie 2011

Trecerea in noul an

Ma uit cu nostalgie la vechea agenda, recitesc prin ea, copiez de acolo in cea noua, informatiile pe care le consider necesare si utile pentru noul an. Am in vechea agenda notite scurte si rapizi, am pagini cu nici un spatiu liber, am insa si pagini mazgalite sau pagini frumos aranjate, sau chiar pagini albe. Asa cum a fost si viata mea in anul care a trecut.
Ca in fiecare an, in primele zile a lui ianuarie, imi cumpar o agenda nou-nouta, cu miros de tipografie. Desi, toata lumea stie ca imi place sa umblu cu agende dupa mine, sa imi notez tot ce imi vine in cap acolo, mi s-a intamplat foarte rar sa primesc cadou o agenda. Probabil trebuie sa mi-o aleg eu, asa cum imi aleg modul de a-mi trai viata.
Intre noi fie vorba, in fiecare an, imi pare rau sa ma despart de agenda veche. De parca m-as desparti de sperantele avute pentru anul care a trecut, sperante care s-au realizat sau nu. Sau de parca m-as desparti de amintiri.
De aceea, includerea agendei noi in viata mea si renuntarea la cea veche, dureaza.
O mangai pe cea noua, ma uit la ea, o analizez, o miros. Intr-una din zilele din ianuarie, o deschid atent si pe primele pagini imi trec maretele planuri pentru anul care tocmai a inceput. Atunci incepe noul an la mine. In momentul in care planurile si sperantele au fost trecute din nou pe hartie si in momentul in care paginile albe asteapta sa fie completate iar.
La cat mai multe realizari pentru toata lumea!