joi, martie 30, 2017

Casa Sufletului si Sufletul Casei


Blogul meu este pentru mine, casuta sufletului meu, unde o bucatica din el, sufletul meu, isi gaseste refugiu dupa cate o zi tumultoasa sau o noapte nedormita din cauza de bebe. Dar este o casuta in constructie de ani de zile. Multe piese nu sunt puse inca la locul lor, multi « pereti » inca nu au fost finisati.  Recunosc ca, pe parcursul anilor, am facut multiple incercari sa fac singura modificari ale blogului. Nu mi-am schitat nici un proiect sau un plan cu ce as vrea sa fac cu el.  Am decis dupa dispozitia de moment : ba sa ii schimb fatada, ba sa mai modific ferestrele, forma, culoarea.  O data am incercat chiar sa schimb structura si fundatia ( am trecut de pe wordpress pe blogspot, ceea ce nu a fost chiar o decizie de succes).  Practic m-am jucat « de-casa ». Cu blogul imi permit pentru ca orice i-as face, nu risc sa intre vantul pe sub usa, nu risc nici sa imi intre apa in casa cand ploua. Pentru ca esenta adevarata a unui blog o fac cuvintele si gandurile frumos insiruite. Cu fiecare cuvant adaugat cu dragoste, creste si rezistenta blogului meu.
Dar nu m-as juca niciodata « de-a casa » cand ma voi apuca sa imi construiesc casa mea perfecta.
Ce e casa mea perfecta ? E casa pe care mi-o doresc pentru cealalta bucatica a sufletului meu.  Poate fi casa aceea din lemn sau casa aceea din caramaida. Sau poate fi casa aceea cu pivnita adanca unde cobor pentru o boare de racoare vara, sau cu mansarda larga si tavan din sticla de unde pot admira stelele noaptea. Este casa mea spatioasa si luminoasa. Suficient de inalta pentru a avea lumina naturala cat mai mult timp, dar si suficient de scunda pentru ca iarna, caldura sa ne invaluie pe noi si nu tavanul.
Da, este casa unde impreuna cu cei dragi, cream si pastram amintiri, unde ni se face dor si ne alinam dorul, unde apar intrebari si gasim raspunsuri impreuna.
Este locul fara de care nu m-as simti completa.  Este casa careia as vrea sa ii dau suflet si iubire.
Casa mea cu suflet.
Este casa pe care as construi-o eu singura pas cu pas.
Daca m-as pricepe.
Dar nu ma pricep.

Nu stiu nimic despre ce e acela un proiect de casa. Nu stiu nimic despre cum as putea potrivi casa pe care mi-o doresc dimensiunilor terenului si nici macar cum sa amplasez casa (pe latimea sau pe lungimea terenului oare ?)  

De aceea, pentru casa mea cu suflet as apela la experti. As apela la profesionisti care asta stiu si asta fac cel mai bine. As apela, de exemplu la AIA Proiect.

Despre AIA Proiect am « auzit » atunci cand cautam idei de proiecte case. Voiam sa ma inspir, pentru a-mi da seama, cum as vrea sa arate casa mea cu suflet. Am gasit pe site-ul lor o multime de proiecte de casa, o multime de surse de inspiratie.  
Insa ceea ce mi-a atras atentia si m-a facut sa raman cu ei,  a fost faptul ca :  

  • AIA Proiect  poate lua orice proiect casa tip pe care il au in portofoliu si il poate transforma astfel incat sa devina exact casa mea visata!

  • Orice proiect casa demarat de catre AIA Proiect va obtine toate autorizatiile!

  • Nici macar nu costa o avere! In bani. Va costa insa o avere sufleteasca ceea ce voi realiza cu ei.

  • Si nu in ultimul rand: Cu AIA Proiect imi construiesc casa In trei pasi!

In doar trei pasi, pe care ii voi face, nu singura, ci impreuna. Echipa lor va fi alaturi de mine incepand cu Consultarile Initiale pana la Constructie. Deci, ce am de facut?  

- Primul pas este sa vorbesc cu ei. Sa le spun care sunt dorintele mele, ce mi-as dori eu de la casa mea, cum as vrea sa arate si ce as vrea sa nu ii lipseasca. Acestea sunt de fapt, Consultarile initiale, cand echipa AIA proiect isi ia notite si intelege la ce visez si la ce sa ma astept.

- Tinand cont de dorinte,buget, teren, locatie si toate notitele luate in timpul consultarilor initiale, vom trece la Pasul Doi: Definitivarea si verificarea unui proiect casa. In aceasta etapa ei vor veni initial cu prima versiune de proiect casa. E momentul in care ceea ce imi imaginez va incepe sa prinda contur. Si ce e mai important, este ca profesionistii de la AIA Proiect ma vor ajuta sa aleg ceea ce e realizabil si ce nu. 

- Dupa ce voi aproba varianta finala si voi primi proiectul al treilea Pas si ultimul va fi: Documentatia de autorizare si constructie. Asta inseamna ca ei vor pregati toate documentatia de autorizare, vor pregati proiectul cu toate elementele necesare incepand de la structura, instalatii, pana la acea mansarda cu tavan de sticla. Si ma vor consilia pe tot parcursul executiei!!!

Da, stiu sigur, imi voi construi casa mea cu suflet in doar trei pasi.
Cu AIA Proiect.
Trei pasi spre amintiri frumoase si clipe minunate.

marți, martie 28, 2017

Tumbelina in Tara Minunilor

Nu am vazut nici un iepure alb cu joben si nici nu am fugit dupa el in vreo vizuina. Si totusi vad ca pe panoul mare din fata mea scrie: Tara MInunilor!
Cum am ajuns eu Tumbelina, in Tara Minunilor?
Ce am facut?


Bine, stiu ca sunt nazbatioasa si uneori ma bag prin locuri necunoscute si nebanuite. Dar, astazi, nu am apucat inca !
Imi amintesc ca m-am furisat tiptil de langa mama, la somnul de pranz. Dar nu e nimic nou in asta: ea nu stie, dar eu fac asta in fiecare zi. La pranz ea adoarme inaintea mea. Eu stau cu ochii inchisi si ascult pana respiratia ei e regulata. Deschid ochii, ma uit la ea cateva secunde si tiptil , tiptil ma furisez de langa ea.


Dar, cum am ajuns eu aici ? Ce am facut? Sa imi amintesc…am coborat tiptil din pat si…brusc am ajuns in tara Minunilor ! Atat? Hmm..
Ce fac acum? Cum ajung inapoi? Am doar jumatate de ora pentru a reveni tiptil inapoi langa mama.Dupa aia se trezeste sa verifice daca sunt invelita, daca dorm bine.
Ma uit in dreapta si vad : o ferma albastra cu animale miiici si multe, ascunse prin iarba inalta.
Ma uit in stanga : vad doar multe casute mici, albastre, ca de pitici. Toate ascunse si ele prin iarba inalta cat copacii.
Hmm, pare mai mult un sat pierdut in iarba inalta, decat Tara Minunilor. Si unde e casuta iepurelui ? Sau Palarierul, Regina de Cupa ?
Pasesc atent prin iarba ( Cine o fi facut iarba asta atat de inalta ?). Fac pasi mici, marunti si inaintez cu greu. Cand mai aveam putin pana la casutele mici, m-am oprit brusc speriata. Am vazut niste omuleti mici albastri cu scufite pe langa casute. Parca sunt intr-un film de animatie, zau…atat de multi si toti albastri !

Imi era frica sa inaintez pentru ca stiam de la mama ca nu am voie sa vorbesc cu persoanele straine.  Dar, atunci, cine m-ar putea ajuta sa ma intorc acasa ?
Exact cand ma gandeam daca sa mai fac un pas spre casute, aud o voce in spatele meu :

   - Ce faci, aici Tumbelina ?

Am sarit speriata. Cum ? E cineva care ma cunoaste ? Am intors capul incetisor, cu atentie.Si.. am vazut un omulet albastru, care clipea des, des din ochi si astepta sa ii raspund.

   - Tu, tu..ma cunosti ? Imi stii numele ?
   - Ai febra, Tumbelina ? Sigur ca te cunosc, sunt fratele tau mai mare, Istetul. Nu mai stii ? Eu ti-am dat prenumele, pentru ca faceai  tumbe-tumbe toata ziua in burtica mamei. Erai o strumpfita neastamparata inca de atunci.
  - O strumpf..ce ?
   - Strumpfita, Adica un omulet mic, albastru, la fel ca noi toti. 

M-am uitat ingrozita la mainile si la picioarele mele : erau albastre ! Sunt o strumpfita ! Uau, sunt o strumpfita !

   - Hai, Tumbelina, aseaza-te un pic. Revino-ti! Ce e cu tine de esti atat de ciudata ? Ce ai mai facut de data asta?
   - Eu ? nimic..Adica..am plecat de langa mama pe ascuns si...
   - Ai plecat iar de langa mama ? Uff, nu stii ca, daca pleci singura de acasa, te poti rataci si poti sa te pierzi ?

Cazu pe ganduri cateva clipe..

   - Asta e! Stiu ce e cu tine! Ai ajuns la marea planta albastra! Doar polenul ei te putea face sa fii atat de ciudata si sa pari ca si cum vii de pe alta planeta.

« Planta albastra…planta albastra… » gandeam eu repede. Am vazut vreo planta albastra?

   - Mmm, nu stiu, eu, eu..nu stiu..
  - Hai, stai jos, aici, pe piatra asta. Te voi ajuta imediat, doar sunt fratele tau. Am in buzunar potiunea magica care inaltura orice efect secundar al Plantei Albastre. Dar, inainte de asta, trebuie sa imi promiti ca nu vei mai pleca de langa mama, fara stirea ei, niciodata.
- Iti promit, am baiguit eu.

Istetul, cel care zicea ca e fratele meu, a scos o sticluta mica, mica, cat jumatate din degetelul lui mic. Am sorbit o inghituta si...

   - Hei, ce cauti tu aici ? Dormi cu capul pe birou? am auzit-o o voce cunoscuta.

M-am ridicat speriata si am vazut-o pe mama, care se uita la mine cu dojana. Eu eram asezata la biroul ei mare si oval, iar pe ecranul laptopului, rula din nou si din nou : Trailerul unei animatii. Cu omuleti albastri ! Din nou ! Nuuu !

- Mami, eu nu voi mai pleca de langa tine, niciodata ! Niciodata ! Nu mai vreau sa ajung in satul pierdut al omuletilor albastri!
- Satul Pierdut ? Omuleti Albastri ? Mama si-a ridicat privirea si a vazut trailerul.


- Aaa, Strumpfii. E doar o animatie pentru copii. Una chiar draguta si interesanta.

Ma uitam la ea cu neincredere

- Uite, vad ca au un nou film  „Strumpfii: Satul Pierdut” care va fi lansat in cinematografele din Romania pe 31 martie 2017. Iti propun ca pana atunci sa ne uitam impreuna la primele doua animatii din aceasta serie, iar dupa 31 martie,sa mergem si la cel nou.
Nu trebuie sa te sperii. Din contra, sunt sigura ca iti va placea foarte mult. Sunt si ei niste omuleti care fac nazbatii ca si tine! Dar traiesc si multe momente frumoase! Si sunt amuzanti!
Dar, promite-mi ca nu te ve mai furisa de langa mine cand atipesc. M-ai speriat!
- Iti promit! Iti promit! Acum, hai sa ne uitam te rog la unul dintre filmele cu Strumpfi! Vreau sa il intreb pe Istetul de ce se numesc Tara Minunilor.

Mama s-a uitat ciudat la mine, ca si cum tocmai veneam de pe o alta planeta...

Acest articol a fost scris pentru Sprin Superblog2017

duminică, martie 26, 2017

Azi nu mai spun : Rabda, inima si taci. Azi spun : zi-i, creiere si hai sa facem !

Plecata din tara, cazata intr-un hotel care emana nostalgie, relaxare si calm.  In restaurantul micut si cochet, stau la o masuta rotunda, peste care e o fata de masa alba pana in pamant. Ceaiul din cana scoate aburi inmiresmati, aroma iasomiei ma imbata si imi ia gandurile si le duce undeva departe, acolo unde visele pot deveni realitate. Mai iau o gura de ceai si inchid ochii..


…Ma vad peste doi ani, cu un ceai de iasomie in mana, asezata la o masa rotunda, mica, cu o fata de masa alba, lunga, pana in pamant. Imi beau ceaiul si admir camera plina de mese rotunde, cu fete de masa albe. Admir floricelele de primavara, multicolore care ma privesc din sticlutele mici in forma de clepsidra.

   - E ceainaria mea ! spune inima, vocea mea interioara raspunzatoare de emotiii. Primesc aici, in fiecare zi din an, oameni iubitori de ceai, de frumos, de liniste, de calm. Cat ma bucur cand seara, sub sunetul lin si placut al muzicii, ceainaria se umple de arome diferite de ceai si miros de prajituri de casa.
   - Si ?  imi aud creierul, vocea mea interioara sefa pe ratiune.  Am realizat exact ce ai planificat tu cu emotia ta, cu doi ani in urma. E frumos, dar stii ca nu aici am vrut sa ne oprim. Doar stii  ca ne doream sa evoluam,  sa ajungem sa castigam mai multi bani, nu doar sa stai tu sa admiri mesele rotunde cu fete de masa pana in pamant.
   - Da, zice, inima, visez in fiecare zi sa sa cresc intensitatea atmosferei de aici asa cum creste ceaiul in intensitate cand e lasat sa se infuzeze cat trebuie. Daca as avea mai multi bani !
   - Ce-ai face ? o intreaba ironic, creierul. Ai cumpara mai multe floricele si mai multe ceaiuri. Si ? cum ai creste tu afacerea ? Cum ai aduce mai multi bani cu atata patima si emotie tinuta in tine ?
   - Nu ma mai lua asa, doar stii ca unde e dragoste, pasiune si emotie, se pot face multe.
Uite : as face o terasa afara, cu masute din lemn, patrate si albe. As pune magnolii care infloresc primavara si care te fac sa visezi la inca o ceasca de ceai.
   - Doar atat? sare creierul. Haha, ce de bani o sa aduca magnoliile tale…
   - Eh… zice visatoare, inima, as amenaja mansarda, cum visez de la inceput. Stii, vreau sa am spatiu pentru ateliere pe diverse teme.
Uite, as putea-o chema pe prietena noastra, cea pasionata de lucru manual, sa faca ateliere cu copiii, in timp ce mamele beau cate un ceai.
Sau pe cea care gateste cu dragoste. Ea ar putea sa le invete pe mamici sa faca prajituri delicioase.
Iar, colega noastra psiholog ar putea face ateliere de discutii pe diverse teme, pentru mame, tatici, domnisoare, flacai bunicute…adica pentru oameni. Eh, daca as avea bani !
   - Pai, am putea face un credit bancar, spune incet, creierul.
   - Vai, nu, nu mai spune asta, doar gandul ca ar trebui sa umblam cu teancuri de hartii prin zeci de banci..doar gandul ca va trebui sa ne rugam ca macar unul sa ne dea un raspuns pozitiv si avantajos pentru noi..vai, ma face sa sar din piept de durere.
   -  Stai, inima, nu te stresa, ca putem incerca si altfel. Putem apela la AVBS.
   - AVBS ? Cine e ? E un alt prieten de-al nostru ? Eu de ce nu il stiu ?
   - Il poti numi si asa. Inca nu ne e prieten, dar ne poate deveni in timp. In primul rand pentru ca te indeamna sa visezi. Stii ca ei zic mereu: „Visează… obține cu AVBS” E ceea ce iti place tie: sa visezi, nu? Doar ca impreuna cu ei visezi, dar si obtii ce iti doresti.
   - Deja incepe sa imi placa de acest prieten. Spune mai multe!
   AVBS este o companie de brokeraj, adica una de intermediere credite bancare. Nu mai zici nimic ? Stiu, te sperie notiunile astea, dar, e doar la prima vedere. Daca analizezi mai atent, o sa vezi ca si ei pun pasiune si profesionalism in ceea ce fac. La fel ca tine, draga inima.
Si la ei mergem tot dupa credit bancar, doar ca ei te ajuta sa eviti stresul de a vizita zeci de banci si de a nu sti ce sa alegi. Ei iti pot oferi multiple variante de finantare,  adunate cu grija, de la peste 20 institutii financiare. Brokerul/expertul lor financiar adica cel care ne ajuta, se ocupa de tot ce nu iti place tie: completeaza dosarul de creditare, il depune la banca, urmareste tot procesul si tot ce se intampla, iar cand semnezi, el este langa tine.
   - Hmm, zice inima, si doar atat ? Putem merge la ei chiar acum ?
   - Da, doar sa ne hotaram sub ce forma vrem sa facem imprumutul, adica creditul. M-am informat si stiu ca pentru Intreprinderi Mici si Mijlocii cum suntem si noi, creditul poate fi : Overdraft si linia de Credit, Credit pentru Capitalul de Lucru si Credit pentru Investitii..
   - Of, creiere, iar ma iei cu notiuni din astea..zi mai bine ce ai ales, ca sunt sigura ca ai si ales deja tipul de credit care ni se potriveste.
   - Vezi cum ne cunoastem noi, draga inima! Asta desi se zice ca rationalul si emotionalul nu prea se impaca.
Da, am ales: o sa luam Overdraft si Linia de credit.  Simti ca te contracti mai rapid!!  Iti explic, iti explic, calmeaza-te!

    • Am vazut calculele, suma de care avem nevoie, reprezinta sub 10% din cifra de afaceri de anul trecut si sub 25 mii de euro. Deci, putem sa luam acest credit fara nici o garantie.
    • Daca aveam nevoie de mai mult ( peste 25% din cifra noastra de afaceri), ar fi trebuit sa prezentam o garantie. Dar, evident ca si bani puteam lua mai multi. Asta asa, ca o paranteza, pentru cazul in care ne vom hotari vreo data la mai mult.
    • Luam banii pentru 12 luni, dar putem sa prelungim dupa aia perioada de rambursare. Dar, bineinteles, speram sa nu fie nevoie.
    • Noi putem sa ne continuam activitatea si mai departe. Poti sa savurezi floricele multicolore adica..nu vom inchide
    • Daca, nu vom folosi banii o perioada, pentru ca, tu vei medita inca la modificarile de realizat, nu vom plati nici un comision, adica fara comision de neutilizare! Desi, interesul nostru este sa rulam fondurile prin contul ala deschis, pentru ca sa o sa micsoram valoarea imprumutului si reducem astfel si suma datorata bancii pentru dobanda.
   - Bine, draga creier, m-ai convins. Unde il gasim pe acest nou prieten al nostru?


….Ceaiul din mana ma indeamna sa il sorb picatura cu picatura. Sunt intr-un restaurant micut si cochet, stau la o masuta rotunda, peste care e o fata de masa alba pana in pamant. Si tocmai mi-am vazut visul cu ochii mintii si ai inimii. Doar ca acum stiu ce am de facut.


Acest articol a fost scris penru Spring Superblog2017