marți, aprilie 18, 2017

A fi sau a nu fi

"A fi sau a nu fi: iată-ntrebarea" (W.Shakespeare)

 
Si daca raspunsul este " A fi!" atunci ce ar fi bine cel mai bine sa fiu?
Si daca raspunsul este "A nu fi" atunci cum ar fi bine cel mai bine sa nu fiu?

 


Voi cum decideti ce sa fiti si ce sa nu fiti? Si cate ore/minute pe zi sunteti? Cate minute nu sunteti?
In ziua de azi, majoritatea alergam sa fim apreciati si recunoscuti. Majoritatea ne dorim sa fim mangaiati pe cap si sa ni se spuna: ce bine ai ales sa fii cine esti azi!
Nimeni in viata asta nu exista doar pentru el. Imbracam forme diferite, in diferite etape ale vietii, cu un anumit scop, pentru cineva, pentru ceva, pentru putin sau pentru mult.
 


Ce-as fi eu, daca as putea fi orice mi-as dori sa fiu?
Depinde ce imi doresc si care este scopul final.
Daca scopul meu este sa fiu vedeta sezonului si sa fiu cautata, curtata si « cumparata » , as decide ca acum este cel mai bun moment sa fiu o...pasca. 
Sursa: arhiva proprie
Una din aia, aburinda, cu branza si oua de tara, galbene si sanatoase. Daca as fi o pasca din asta foarte buna, as avea cele mai mari sanse sa fiu cautata, sa se bata lumea pe mine. Sa fiu vedeta sezonului!
Sau as putea fi drob. O bucata de drob bine facut, din produse sanatoase de tara, cu miros si aroma imbatatoare.
Stiu, exista zeci de tipuri de pasca sau drob. Cum as face sa fiu eu cea mai cautata?
As incerca sa apelez la unul dintre partenerii media ai concursului Super Blog. Sau, nu, mai bine la unul dintre partenerii Super Blog.


Cum de ce? Pai, toti partenerii Super Blog sunt un fel de vedete despre care se zice ca fac cele mai tari advertoriale( bine, mie mi se par uneori niste clovni . Nu sariti, nu ii jignesc, o zic in sens pozitiv.  Clovni sunt pentru mine, cei care "urmaresc să provoace râsul prin poznele sale"( cf. DEX). Dar sunt doar momente, in rest mi se par baieti buni, de la care ai ce invata (si cu care te poti amuza cred, daca ajungi sa ii cunosti).


Asa ca as putea cu succes, sa " il rog" pe oricare dintre ei sa ma laude frumos si sa ma descrie ca fiind cea mai buna pasca si cel mai gustos drob de pana acum. Nu as sti pe cine sa aleg, pentru ca nu il cunosc pe nici unul.


Ar putea fi Emil Calinescu, despre care am auzit ca poate scrie cu umor dar in mod serios despre orice,  sau ar putea fi Bianca Alexandra Bîzîiac despre care am auzit ca e dura ca si juriu, dar foarte buna la scris.
 


Dar, eu nu vreau sa fiu vedeta sezonului ( desi mi-as dori sa scrie Emil sau Bianca despre mine o data). Dar mi-as dori sa scrie despre mine, cea care sunt eu acum, nu despre mine ca un produs pe care il lauzi pentru ca vrei sa il vinzi, cum ai vinde un nasture la mercerie.

 


  • Eu vreau sa fiu eu, fiica cea care asteapta nerabdatoare sa ajunga acasa la mama si la tata, pentru sarbatorile in familie.
  • Eu vreau sa fiu eu, mama cea care cauta sa cumpere si sa poarte neaparat aceiasi esarfa cu fluturi si flori, cum poarta si cele doua fete ale ei.
  • Eu vreau sa fiu eu, copilul care se bucura sa se dea in leagan, chiar si la 36 ani.
  • Eu vreau sa fiu eu, sotia care se bucura chiar si de o plimbare de 5 minute, pe subseara, sub clar de luna, dar tinand strans mana celui iubit.
  • Eu vreau sa fiu eu, femeia care se bucura de fiecare data cand ii infloreste o muscata la geam, oricare ar fi culoarea ei( I-am dedicat si un post pe blog o data).
  • Eu vreau sa fiu eu, bloggerul care isi simte coltului ochiului umezit, de fiecare data cand scrie despre oameni dragi sufletului. Sau de fiecare data citeste pe la alti bloggeri ceva emotionant, plin de suflet si drag.
  • Eu vreau sa fiu eu, omul care pastreaza intr-un chenar al sufletului, doar amintirile frumoase si doar bucuria gandului si nu se lasa niciodata provocata de nici o incondeiere, de nici un gand prafuit sau innegrit de rautate.


Sursa: www.tumblr.com
Eu vreau sa fiu eu si sunt ceea ce vreau sa fiu
 


Ce forma imbracam atunci cand decidem sa fim? Sub ce forma ne ascundem atunci cand decidem  sa nu fim?


Avem noi oare puterea de a etira momentul in care va trebui sa decidem sa nu mai fim ?

joi, aprilie 13, 2017

Argila fermecatoare si plantele energizante



Argila- material de constructie?

Cand eram copil, lutul era pentru mine material de constructie. Si atat.  
Aveam in sat "lutarie", adica un deal mare din care se extragea ceea ce numim astazi argila.
Pe atunci, eu stiam doar ca  lutul se amesteca cu balega de cal si cu paie, se framanta cu picioarele, iar a doua zi, barbatii si femeile, faceau cu mainile goale, chirpici, care dupa ce se uscau, erau folositi la constructia casei in loc de piatra.
Nu intelegeam niciodata cum de oamenii lucrau lutul cu mainile si picioarele goale si nu pateau nimic. Ma uitam la ei, cum se aseaza la masa, dupa munca obositoare dar eficienta. Pareau ca sunt bine. Nu vedeam pe ei bube, mancarimi, pete rosii sau vreo urticarie pe corp.
Nici prin cap sa imi dea, in acea vreme, ca lutul, sau argila cum ii spunem astazi, nu doar ca nu e daunator mainilor si picioarelor goale, ci este chiar recomandat pentru sanatatea si prospetimea pielii si a corpului.

Nu tot ce e frumos, e si miraculos

Am descoperit argila ca si remediu natural multi ani mai tarziu, cand, adult fiind, am avut o problema dermatologica cu pielea de pe palme. Vizitele la dermatologi, cremele renumite si frumos ambalate, medicamentele administrate nu ma ajutau in nici un fel. Ajunsesem sa nu mai am amprente, iar pielea de pe palme, crapa pur si simplu si sangera.
Cand parea ca nu o sa gasesc vreo data o solutie, cineva mi-a recomandat o cura cu argila de baut si cataplasme cu argila pe palme.
Am fost neincrezatoare. Cat de folositoare poate fi aceasta argila, care nu are miros si nici vre-un gust care sa ma ademeneasca. Si, sa fim seriosi, amestecata cu apa, nu arata prea aspectuos. Imi mai trebuia niste balega si ma apucam de facut chirpici..
Dar, pentru ca nu aveam alte solutii, iar mainile sangerau din ce in ce mai mult...
Am cautat intai ceva informatii, sa nu ma apuc sa beau vreo otrava. Macar daca era sa o fac, sa stiu ce fel de otrava e.
Nu doar ca am gasit argila de vanzare ( si de baut, dar si pentru "masca"  pe maini)  ci am gasit si o multime de informatii care imi spuneau ca Argila este chiar miraculoasa. De ce? Nu o sa va insir aici tot ce am aflat despre argila, pentru ca as putea scrie o carte.
Daca dati o cautare pe internet, veti gasi o multitudine de motive pentru care argila trebuie sa fie nelipsita din casa sau din cosmeticele pe care le aveti in casa. Voi enumera insa, doar trei motive, pe care le-am retinut inca de la prima cautare si care m-au convins sa incep cura de argila.

  • Argila contine o multime de minerale si substante necesare organismului ( Fier, Calciu, Magneziu, etc.)
  • Argila "suge" toate toxinele din organism si de pe piele si le curata si regenereaza mai bine decat orice alt medicament
  • Argila este si antiseptic si poate alunga bacteriile, mai bine decat gelurile antibacteriene ( care mai sunt si pline de chimicate)

In perioada in care am tinut cura, m-am simtit mai energica si mai plina de viata. Am simtit ca sunt zen, cum zic eu si ca nici o problema, nu e grava, daca nu e problema de sanatate.
Intr-o luna de zile, problema mea dermatologica a disparut si nici ca a mai aparut pana in ziua de azi ( au trecut vreo ceva ani). De atunci am reusit sa am pielea frumoasa si catifelata pe maini.
In schimb, de atunci, din casa mea, nu au disparut niciodata, argila si produsele pe baza de argila.
Pentru ca, atunci cand am cautat, am gasit argila de baut la Farmec, am continuat sa folosesc de la ei si alte produse care au la baza argila, dar si alte ingrediente naturale.
O mama obosita, nu are nevoie de cosmetice
sofisticate pentru a simti ca are farmec

Orice mama obosita, care are la activ multe nopti nedormite si multe zile in care abia apuca sa se uite in oglinda, are nevoie uneori de cate un restart si de cate o reincarcare energetica.  
Asa cum mai povesteam si alta data, pentru mine este foarte important ca samponul pe care il folosesc, sau crema cu care ma dau pe maini, sa ma faca sa ma simt bine instant. In calitate de mama obosita, nu am timp sa astept prea mult. Vreau sa ma simt frumoasa si plina de incredere in cateva minute!
Iar cosmeticele Farmec au aceasta calitate. Este cu adevarat o marca de incredere, care te face sa te simti bine instant, aduce energie pozitiva si ma reincarca mereu cu energie pozitiva.


Pe langa nelipsitele produse cu argila ( de ex. Crema de curatare a fetei sau Samponul sebocorector) ador sa adulmec mirosul cosmeticelor, de la Farmec.
Sunt atat de naturale, incat mi se pare mereu ca toate impreuna, miros a camp cu flori, a sanatate si a..copilarie. Imi aduc aminte de bunicul si de ritualul lui de ingrijire. Imi amintesc de perioada aia fara griji, imi dau o stare de bine si de optimism.

Nu ma credeti? Va provoc sa incercati macar un produs. Sa luam de exemplu, un produs din gama noua de la Farmec: Șamponul antimătreață cu Busuioc și Cimbrișor.
In ce consta provocarea?
Faceti un dus de 5 minute, spala-ti-va pe par cu acest samponl! Iesiti din baie si lasati parul sa se usuce liber, fara sa il puneti intr-un prosop.
Nu-i asa ca simtiti cum copilaria pluteste in aer?
Nu-i asa ca va amintiti de bunica, de bunicul, de matusa sau de unchiul, care spala busuiocul sau cimbrisorul si il pune la uscat in grinda? ( eu ii vad mereu cu ochii mintii)
Si nu-I asa ca parul arata brusc mai frumos, mai matasos si mai sanatos?
Si daca va faceti si o masca cu argila acum? Nu vi se pare ca aveti mai mult farmec in doar 30 minute ?

 Acest articol a fost scris pentru Spring Superblog 2017



marți, aprilie 11, 2017

Fotografie incarcata de emotie

In serile de vara, dupa ce soarele apune luand cu el caldura dogoritoare, imi place sa ies in gradina si sa ma relaxez. Ma asez pe o banca sau ma intind pe iarba si ma uit la stele si la luna. E liniste, pace si racoare.
Amelia mi se alatura de multe ori. Uneori vine si tati.  Ne place sa stam sa depanam amintiri. Mi s-a intamplat de multe ori sa zicem: « eu nu tin minte asa ceva! » « Sigur a fost asta? » , « Nu te cred ! Cand a fost asta ? »
Si atunci, "reminder"-ul cel mai bun pentru toti sunt fotografiile.  Sunt un fel de: "ti-am spus eu!"
Fotografiile readuc langa noi, nu doar amintirea unor clipe uitate, ci si emotiile, trairile, bucuria sau tristetea momentului.
Cat mi-as dori sa imi reamintesc emotiile din copilarie prin fotografii! Din pacate nu prea am fotografii din acea perioada si bineinteles, peste multe dintre cele traite atunci, a trecut uitarea.
Ma bucur insa, pentru ca, fetele mele vor avea posibilitatea sa retraiasca si momentele pe care le-au uitat, prin multitudinea de fotografii pe care le facem.


Zilele trecute "rascoleam" prin fotografiile digitale si am gasit poza de mai jos. M-am uitat la ea si am simtit instant bucurie si emotie.


La prima vedere este o banala fotografie a litoralului romanesc. Dar pentru noi are o incarcatura si o poveste aparte. Este o fotografie speciala, pentru ca este fotografia care reprezinta prima noastra mini-calatorie adevarata in patru. Sunt primele noastre emotii traite pe malul marii, in calitate de familie completa, de 4 oameni ( de fapt doi dintre ei, doar omuleti).

Imi amintesc ca eram foarte stresata cum va fi, ce vom face, cum ne vom descurca. A. mic, cum ii spunem noi, avea doar 4 luni si un pic. Inca nu iesise din Bucuresti. Nu avusese un drum mai lung de o ora si acela pana la doctor si inapoi. Faceam liste peste liste cu necesarul de luat.  Am umplut masina de bagaje mari si mici, in ideea ca " poate vom avea nevoie".
Insa, cand am ajuns la mare, si am respirat aerul sarat, am ascultat primele valuri, am inteles ca nu aveam nevoie de nimic, decat de noi insine. De noi patru, familie completa si implinita.
Marea ne-a reamintit ca orice vacanta sau calatorie este speciala, daca o petreci alaturi de oameni dragi. Marea ne-a reincarcat cu energie pentru inca un an de zile si ne-a daruit amintiri pastrate cu drag in inimile noastre si prin fotografii.
Pentru Adelina, aceasta fotografie va reprezinta frumosul si specialul din prima ei vacanta.
Interesant este ca si pentru Amelia, poza primei vacante e tot de la mare. Marea Romaneasca, cu ale ei avantaje si dezavantaje :) Dar cu multe emotii, pe care le retraim de fiecare data cand vedem acea fotografie, dar si altele.


Eu nu am o poza dintr-o prima vacanta din copilarie, dar intentionez sa fac in curand fotografia primei noastre vacante in strainatate.
Da, ati inteles bine. Nu am fost niciodata intr-o vacanta in afara tarii. Dar urmeaza, zic eu plina de speranta J
Pana mai ieri, ma intrebam de unde sa incep cautarile si cum sa fac sa fiu sigura ca e cea mai buna oferta. Sunt atatea agentii de turism, companii aeriene, hoteluri, etc, etc. Mi se invarte capul doar cand ma gandesc cate informatii sunt pe internet si ca nu voi reusi sa le sintetizez corect.
Coincidenta a facut, ca zilele astea, sa aflu despre Momondo. Asa ca, am de gand sa vad cu ce se mananca acest site de turism international si sa imi gasesc cea mai buna oferta pentru o vacanta tot in patru, dar in strainatate. Acolo unde, vom crea si pastra in fotografii, amintirile primei vacante in strainatate.

De ce intentionez sa folosesc Momondo? Pentru ca:
  • Este practic un motor de cautare care promite sa caute vacanta dorita, la cel mai bun pret.
  • Pentru ca Momondo promite ca doar cu "un singur click, compari și găsești cele mai bune oferte de la agențiile de turism și companiile aeriene locale și international"
  • Pentru ca, folosind Momondo, pe langa bilete de avion low cost, oferte imbatabile la hotelurile cautate, putem afla si diverse trucuri care ne pot ajuta sa facem pretul si mai avantajos.
Sigur, veti zice ca nu pot lauda ceva ce inca nu am testat. Si aveti dreptate. Doar ca in cazul lor, increderea mi-o ofera si numeroasele distinctii primite in presa internationala. Si cum, pentru mine,  CNN, de ex.  e de incredere (vorba aia " spune-mi cine ti-e prieten, ca sa iti spun cine esti tu") am incredere si in Momonda.
In plus, la o cautare rapida, am vazut ca, in 2016, au fost recomandati si de ProTv Romania. Iar pe forumuri am vazut ca, prin 2014, site-ul a fost numit de catre cineva «  google-ul zborurilor »  pentru ca  « iti aduce pe tava o serie larga de oferte ».
Nu am ce pierde, ei vin cu propunerea, daca imi place oferta, ma directioneaza catre compania aeriana sau agentia de turism. Daca nu, mai caut J
Asa ca, abia astept sa revin aici sa completez povestea cu fotografia primei calatorii in strainatate !

Acest articol a fost scris pentru Spring Superblog2017


luni, aprilie 10, 2017

A spus DA bijuteriilor Majorica.

Soarele tomnatic patrunde pe geam si ii face voalul sa sclipeasca asa cum sclipesc
O raza de lumina ii mangaie mana iar privirea ei coboara pe degetul inelar. Perla de pe deget straluceste in razele soarelui. E perfecta! Rotunda, alba si straluceste la fel ca si fata ei astazi.
Isi aminteste perfect momentul in care a primit inelul! S-a indragostit de inel si de perla perfecta, de la prima vedere. La fel cum se indragostise si de el cu 5 ani in urma.
A spus DA, mai repede decat isi imaginase ca va spune atunci cand va veni intrebarea. Dar, pe langa dorinta de a-l avea pe el alaturi toata viata, isi dorea sa simta perfectiunea inelului si a perlei pe degetului ei.

Colectia Majorica era marca de bijuterii,  care ii adusese DA-ul din viata ei. Si cu el, adusese si perlele. Micute, discrete, dar care o faceau sa zambeasca de fiecare data cand le privea.
Au fixat rapid data nuntii.
Iar pregatirile de nunta, nu au inceput cu gasirea rochiei potrivite. Au inceput cu gasirea bijuteriilor potrivite, care sa se asorteze cu inelul. Stia ca dupa ce va gasi bijuteriile potrivite, gasirea rochiei va fi floare la ureche. Perlele se potriveau oricarei rochii de mireasa, in conceptia ei.


"De mai bine de 100 ani, perlele de Majorica au fost recunoscute in intreaga lume ca perlele Insulei Mallorca, Spania. Confectionate manual printr-un proces traditional ce foloseste elemente naturale, organice si marine, acestea sunt identice sub toate formele de culoare, luciu si irizatie cu cele mai veritabile perle."


A citit informatia aceasta pe site-ul online al magazinului Splend'Or, cand s-a informat de unde  este inelul. pentru a gasi si restul bijuteriilor potrivite tinutei din ziua cea mare. Deci, perlele erau lucrate manual, cu grija si cu pasiune. I se parea minunat ca cineva a pregatit aceste bijuterii pentru ea, cu dragoste si cu multa migala.


Nu a vrut sa isi comande online, desi ar fi putut. Dar voia sa le pipaie si sa le simta inainte sa le cumpere.

Si ce daca nu era din Bucuresti. Stia ca poate gasi un magazin Splend'or in aproape orice oras mare din Romania. Si daca nu ar fi gasit in orasul ei, gasea in orasul vecin. Doar sunt 45 magazine in toata tara! Avea de unde alege!
In magazin, o multime de bijuterii din aur sau din argint, ceasuri, accesorii de tot felul, ii furau ochii . Ar fi putut sa isi cumpere si multe alte lucruri de acolo. Mai ales ca preturile erau si ele foarte bune( incepeau de la 20 RON).
Dar, ea stia ce isi doreste! Asa ca a pastrat in cap ca aici poate gasi multe idei de cadouri pentru viitor si a mers tinta la bijuteriile Majorica. Si-a ales dupa indelungi analize si dupa ce a mangaiat cu drag perlele din vitrina.





Si-a ales colierul cu perle. Rotunde si perfecte la fel ca perla de pe mana.













Si a mai ales si o pereche de cercei, micuti, dar plini de gratie si frumusete.


A iesit cu cerceii in urechi si cu colierul la gat.
Se potriveau si cu rochia neagra in care era imbracata. Si se simtea atat de frumoasa in ele!
Stia ca ziua nuntii va fi perfecta! Stia ca viata impreuna cu el va fi perfecta ! Doar a stiut sa o faca fericita din nou ! Cu perlele Majorica !


Acest articol este scris pentru Spring SuperBlog2017

joi, aprilie 06, 2017

Traditiile chinezesti sharuite in Romania

China este pentru mine o tara misterioasa. Mi se pare ca oricat as citi despre ea, nu voi ajunge sa aflu, pe deplin, tainele acestei tari. 
Daca as vizita-o, as avea nevoie de o viata intreaga pentru a o intelege.
Este o tara plina de traditie, de frumos si de culoare. Savoarea tarii poate fi "simtita" in traditiile lor interesante, multiple si deosebite, in strazile pline de scrisul indescifrabil pentru noi ceilalti, dar si in specialitatile lor culinare.
Iar pentru a simti savoarea adevarata a acestei tari, trebuie sa incerci mancarea lor. Si nu un fel-doua acolo, ci cat mai multe posibil. Altfel, nu vei patrunde cu adevarat in ceea ce inseamna mancare chinezeasca.  Mii de arome se intrepatrund in fiecare fel, iar zecile de ingrediente dau, de fiecare data, un gust unic fiecarei specialitati ( chiar daca e tot orez).


Cum? Ai zis ca ai vrea sa te apuci tu sa gatesti toate specialitatile alea? Crezi tu, ca, cea mai buna mancare e cea gatita acasa?
Poti incerca, dar sa stii ca multitudinea de ingrediente si condimente folosite, face ca prepararea unor specialitati cu o adevarata savoare chinezeasca, sa fie o treaba grea pentru omul de rand.
Un studiu facut prin 1983 zice ca in China sunt peste 60 mii specialitati! 60 mii!
Chiar si daca vei merge intr-o calatorie si vei incerca sa gusti, nu vei reusi sa gusti prea multe. Poate doar sa te muti acolo o perioada...


Stii si tu, ca, nu ne putem muta cu toti acolo( si asa sunt multi).


Asa ca, uite, avem o alta solutie la indemana: Wu Xing.


Wu Xing a adus in Romania o mare parte din savoarea adevarata a mancarurilor chinezesti.
Si nu a adus doar felurile de mancare.
Wu Xing a adus si a impartasit cu noi si traditiile care ne invata, ce inseamna pentru un chinez adevarat, sa "stai" la masa.
Pe langa nelipsitele betisoarele, Wu Xing a adus traditia care spune ca mancarea trebuie sa fie nu doar gustoasa si savuroasa, ci si aspectuoasa.
Tot ei tin cont si de faptul ca bucatelele trebuie taiate potrivit de mari, astfel incat sa nu fie nevoie de furculita sau cutit ( care, in China, sunt considerate arme periculoase).
Dar cea mai interesanta traditie adusa din China, mi s-a parut cea in care mancarea este pusa pe mijlocul mesei . In China, mesele sunt rotunde si se invart. Astfel, toti se servesc din toate felurile de mancare comandate.


Imi doream sa traiesc o experienta similara ( poate fara mese rotunde dar cu principiul bine cunoscut de share) . Si atunci am aflat ca de curand, a aparut noua aplicatie Wu-Xing: Share your box.
Mi s-au aprins beculetele :e o solutie ideala pentru noi! Astfel, gustam cat mai multe feluri de mancare si incercam sa ne simtim la masa, ca niste chinezi adevarati!  Nu?


Hai sa comandam! Cum facem?
Pai, sa ne numaram: suntem 10 aici in birou, toti gurmanzi si dornici de a incerca mancaruri noi.
Colega mea din dreapta si-a instalat rapid noua aplicatie Wu Xing. Intre timp noi faceam "brainstorming" ce sa comandam, pentru a nu lua doua persoane acelasi fel de mancare.
Am ales ceea ce noua ni s-a parut ca fiind feluri caudate. Ne macina curiozitatea, ce o fi alea ( de ex.: "furnici in copaci", "vita cu urechi de lemn", "pachetele de primavara", "Pui Gong Bao", etc., etc. )
In paralel, colega noastra, bifa repede optiunile alese, adresa de livrare si alte detalii care se cer.
In euforia noastra de a comanda cat mai multe feluri diverse, am uitat sa ii spunem colegei, ca 8 din cei 10, nu stiu inca sa manance cu betisoarele. Asa ca, la scurt timp, cand a si ajuns comanda, a fost o intreaga poveste sa invatam sa mancam cu betisoarele. Cei doi colegi care stiau, au incercat sa ne arate timp de vreo 5 minute, dar s-au dat batuti, cand au vazut ca avem toti doua maini stangi. Mai ales ca deja muream toti de pofta si de mirosul apetisant care venea din cutii.
Pana la urma, ne-am adus setul de furculite de plastic ( aveam noi unul de rezerva pentru cazurile in care un coleg are ceva bun de impartit ).
Si a inceput nebunia in care, ne dadeam peste mana unul la altul. Nebunia in care, se auzeau doar " of" si "ah" si la fiecare preparat nou, spuneam" acesta e cel mai bun", " ba acesta".
- Comandam si maine, nu-I asa? Intreaba colega care avea instalata aplicatia. Avem 15% reducere nu doar azi ci pana pe 30 aprilie, daca mai comandam prin aplicatie!
- Daaaa! Facem lista pentru maine?


Acest articol a fost scris pentru Spring Superblog2017

miercuri, aprilie 05, 2017

Oamenii speciali iti ofera vacante speciale


Ea este o domnisoara micuta, mignona, cu ochi negri si parul lung lasat pe spate in bataia vantului.

Oriunde merge si orice face, are pe umar o traistuta cu fluturi si flori ( de parca ar transporta primavara in toate cele 365 zile ale anului).

In traistuta are mereu o carte cu ea. Cand prinde o clipa libera, citeste. Fie ca e la coada la magazin, sau in pauza de la serviciu. Cand citeste, nu vede si nu aude nimic in jur. Dar ochii si unghiile pe care si le roade, o tradeaza mereu si o arata ba speriata, ba uimita, ba zambitoare, ba cu lacrimi in coltul ochiului.

Cand citeste intra cu totul in universal cartilor si traieste acolo, ca si cum ar fi intr-o vacanta, intr-o pauza de viata reala.

Tocmai a terminat de citit seria de carti Harry Potter. A dat ultima fila si a ramas ganditoare cateva minute. Si cu fata intre palme. Nu isi dorea sa se intoarca din acea vacanta speciala, pe care a trait-o cu ochii mintii, in lumea lui Harry Potter.

A citit toate cartile, a vazut toate filmele, dar nu ii era sufficient. Voia o vacanta speciala, unde ceea ce a vazut cu ochii mintii si pe ecran, sa devina palpabil. Voia sa simta lumea lui Harry Potter sub picioare.

A deschis laptopul si s-a apucat sa caute " Vacante Speciale in Lumea lui Harry Potter". Nu a gasit exact acest tip de vacanta, dar a gasit echipa celor de la Vacante Speciale, o agentie de turism, cu oameni calzi, deschisi si care stiu sa asculte dorintele oamenilor.

Ei au ascultat-o, au notat tot ce isi doreste ea de la acea vacanta speciala si intr-un timp destul de scurt, i-au facut o oferta de nerefuzat si care raspundea dorintelor ei.


Destinatia de vacanta propusa era: Marea Britanie! Acolo putea sa viziteze studiourile unde s-a filmat Harry Potter.

Chiar daca aceasta destinatie, nu era inca pe lista lor cu oferte turistice din acel moment, au gasit posibilitatea de a organiza vacanta dorita de ea. Ea a trebuit doar sa spuna si sa ceara :)

Si mai era si la un pret pe care si-l permitea!

Era fericita! Cu ajutorul acestei echipe geniale, a gasit exact vacanta de care avea nevoie!

Agentia se ocupa de tot ce avea ea nevoie: hotel ( sau hoteluri in cazul ei), bilete de avion, bilete de tren, daca e nevoie, etc., etc.

A batut palma cu agentia si a inceput sa viseze!

De la aeroport va merge direct acolo!

Va inchiria o masina, pentru ca studiourile Warner Bros Studio Tour Londra sunt la 20 km de Londra, dar si pentru ca, mai avea multe de vizitat. Lumea lui Harry Potter e complexa :)

Agentia s-a informat si a asigurat-o ca la studiouri,  va gasi si un ghid, care o va ajuta sa exploreze studiourile, timp de trei ore, cat dureaza o vizita.

Ea deja stia: va incepe cu statia King's Cross,  de unde pleaca Harry Potter si amicii sai catre Scoala de vrajitori Hogwarts.

Dupa aia, va calca pe holurile scolii Hogwarts, va sta pe un scaun din celebra sala de mese. Va merge si pe Charing Cross Road (straduta Diagon) de unde toti vrajitorii isi cumparau accesoriile special.

Pentru ca emotiile sa fie complete si unice, agentia i-a propus ca dupa visita studiourilor, sa viziteze alte locuri speciale din Marea Britanie, unde au fost filmate diverse scene din Harry Potter.

Asa ca au introdus in planul ei de vacanta, alte vizite.

Urma ca a doua zi, sa mearga la Oxford. Va vizita Universitatea din Oxford si Biserica lui Iisus unde au fost filmate multe scene cu scoala Hogwarts. Isi imagina deja cum va calca pe treptele scarii enorme din Colegiul Bisericii lui Hristos, care reprezinta scara pe care urca studentii spre Sala Mare.  

Se si vedea in biblioteca biblioteca Bodleian( in realitate Biblioteca Ducelui Humfrey) unde Harry se strecura cu ajutorul mantiei invizibile.

De acolo, cu masina, va merge in satul Lacock, care a fost inspiratie pentru locul unde Harry locuia cu familia. Manastirea din Lacock si Catedrala din Gloucester care este aproape de Lacock, sunt si ele locuri unde au fost filmate scene din film.

In urmatoarele zile si-a planificat sa viziteze Yorkshire, unde a a fost filmata prima vizita a lui Harry la Scoala Hogwarts si castelul Alnwick din nord, locul unde s-au filmat primele lectii de zbor pe matura. In aceiasi zona, este si Catedrala din Durham, unde au fost filmate frumoasele scene de Craciun.

Stia, va fi obositor sa calatoreasca atat cu masina, dar va fi un vis implinit, va fi vacanta ei speciala!


Acest articol a fost scris pentru Spring Superblog2017

Ca la treizeci de ani/Fara griji, dar cu bani

Primavara a inundat orasul. Parfum de flori, iarba din ce in ce mai verde, cerul din ce in ce mai albastru.
Tineri si varstnici se plimba prin parc.
Stau pe o banca si inchid ochii pentru a simti soarele cald pe pleoape.
La un moment dat, aud o chitara si hohote de ras. Deschid ochii. Pe partea opusa, vreo 3 baieti si 2 fete, in jurul unui baiat cu par lung si ochi albastri care isi acorda chitara.
Inchid ochii, soarele e prea placut. Ii aud glumind unul cu altul.


"Tânăr vreau mereu să fiu
Să trăiesc asa cum stiu
Ca la douăzeci de ani
Fără griji si fără bani"...


Canta bine. Si starea lor de spirit e in acord cu piesa. "...fara griji si fara bani"...


Ok, tanara vreau si eu sa fiu mereu. Dar de ce fara bani? Si hai sa fim seriosi, cine traieste fara griji daca nu are bani?
Imi amintesc clar ca la 20 ani, banii erau prima mea grija.  De fapt lipsa lor. Salariul meu de part-time nu ajungea intotdeauna de la o luna la alta. De la parinti nu indrazneam sa cer atat de des pe cat mi-as fi dorit.
Cine iti imprumuta bani, asa, periodic, doar pentru ca eu voiam sa profit de niste oferte, oportunitati sau sanse unice( in viziunea mea)?
 
Aveam 20 ani. Imi doream uneori, sa imi cumpar atunci pe loc rochia rosie de la oferta. Sau sa imi iau biletele de avion pana la Roma, cu pret avantajos doar in ziua aia. Sau poate pur si simplu, voiam sa imi cumpar o carte si sa beau un ceai la o terasa.
Ce puteai face atunci? Sa imprumuti de la prieteni? Ok, dar, imprumuti, o data, de doua ori...Dar de cate ori?
In plus, daca imi si imprumuta cineva, pana venea salariul pentru a returna datoria, nu suportam privirile persoanei care m-a imprumutat. Aveam impresia ca e privirea omului care se intreaba daca ii mai dau banii inapoi. Practic, era privirea care imi sfredelea creierul.
Nu mai spun de cazurile in care, desi, convenisem sa returnez banii peste 15 zile, ma trezeam ca avea nevoie urgent de ei peste 3 zile...eram mai disperata ca atunci cand cautam de la cine sa imprumut. De unde sa mai imprumut urgent altii?
 
Pe scurt, daca gaseam de la cine sa imprumut bani, ma simteam ca si cum ma aruncam in gol, fara sa stiu cand o sa aterizez, unde si in ce stare.
  • Nu aveam nici un fel de siguranta ca ma pot folosi de acei bani, atat cat am nevoie
  • Nu stiam ce o sa ma fac, daca nu as fi putut returna banii peste 15 sau 30 zile ( perioada imprumutului).
  • Nu ma simteam confortabil sa imprumut bani pentru micile mele placeri ale vietii de la prietenii. Aveam impresia ca nu e frumos sa par disperata, cand de fapt nu muream de foame. Doar voiam sa traiesc mai frumos.
Nu, e clar, pentru mine, numai viata fara griji nu era pe atunci.
In schimb, acum la 30 ani si.., pot spune ca viata chiar poate fi mai fara griji. Nu va vine sa credeti?
Pai sa va explic: In primul rand, acum ma simt mai cu capul mai pe umeri. Stiu sa imi impart mai bine banii, stiu sa aleg mai bine oportunitatile de care sa profit. Dar stiu si ce solutii am, cand am nevoie sa ma imprumut.
Pentru ca stiu ca acum exista o solutie simpla, rapida si care nu necesita sa ma deplasez de acasa: Solutia mea este sa iau un credit online prin Telecredit.
  • Telecredit e un fel de prieten, care te imprumuta oricand ai nevoie, dar fara sa iti arunce priviri ucigase peste 3 zile, pentru ca inca nu te gandesti sa ii returnezi banii.
  • Iti da imprumutul fara garantie
  • Nu e nevoie sa te deplasezi pana la ei.
  • E un credit pentru care nu ai nevoie de o tolba de acte, adica un credit aproape fara acte
  • Si nu iti ia nici dobanda, daca returnezi banii in 30 zile.
  • Si chiar si daca intarzii, iti poti refinanta imprumutul, iar dobanda este foarte mica ( 1,2%).
Site-ul Telecredit dar si formularul prin care poti cere banii, poate fi accesat si de pe telefon cand esti in metrou, in drum spre serviciu. Dar il poti accesa si de laptopul de serviciu sau de acasa. 
Daca esti prima data cand vrei sa imprumuti de la Telecredit, atunci poti lua doar 500 lei. Insa, a doua oara, poti creste suma pana la 1500 ron, iar de la al treilea imprumut incolo, poti accesa pana la 2000 ron.


Cum accesezi acesti bani?
Cu un ceai intr-o mana si un telefon in alta  :)


Pai, pentru ca totul se face online, intri pe platforfma lor si:
- alegi suma pe care vrei sa o imprumuti
- iti faci un cont online la ei
- completezi cateva date personale cerute
- trimiti online cateva acte cerute ( printre care si un document care atesta veniturile din anul anterior). Aici am o mentiune speciala, pentru ca mie mi s-a parut "uau!" faptul ca nu trebuie sa umblu pe la Resurse Umane, la serviciu, sa cer o adeverinta de venit. Pot folosi si extrasul de cont al anului precedent, sau fisa fiscala.
Atat! Doar atat ai de facut!
Ulterior astepti sms-ul de confirmare, iar banii vor intra in contul tau.
Si gata! Te poti folosi de ei: poti cumpara acele bilete de avion, sau poti sa iti cumperi seria de carti dorite, sau poti merge la concertul pe care il astepti de o viata!
Acum pot sari oricand in gol, pentru ca stiu ca voi ateriza pe moale.
 
Ma ridic de pe banca si fredonez pe sub nas:
- Ca la treizeci si ceva de ani..
  Fara griji, dar si cu bani...


Acest articol a fost scris pentru Spring SuperBlog2017