18 aprilie 2017

Ce-as fi eu, daca as putea fi orice mi-as dori sa fiu?

"A fi sau a nu fi: iată-ntrebarea" (W.Shakespeare)

 
Si daca raspunsul este " A fi!" atunci ce ar fi bine cel mai bine sa fiu?
Si daca raspunsul este "A nu fi" atunci cum ar fi bine cel mai bine sa nu fiu?

 


Voi cum decideti ce sa fiti si ce sa nu fiti? Si cate ore/minute pe zi sunteti? Cate minute nu sunteti?
In ziua de azi, majoritatea alergam sa fim apreciati si recunoscuti. Majoritatea ne dorim sa fim mangaiati pe cap si sa ni se spuna: ce bine ai ales sa fii cine esti azi!
Nimeni in viata asta nu exista doar pentru el. Imbracam forme diferite, in diferite etape ale vietii, cu un anumit scop, pentru cineva, pentru ceva, pentru putin sau pentru mult.
 


Ce-as fi eu, daca as putea fi orice mi-as dori sa fiu?
Depinde ce imi doresc si care este scopul final.
Daca scopul meu este sa fiu vedeta sezonului si sa fiu cautata, curtata si « cumparata » , as decide ca acum este cel mai bun moment sa fiu o...pasca. 
Sursa: arhiva proprie
Una din aia, aburinda, cu branza si oua de tara, galbene si sanatoase. Daca as fi o pasca din asta foarte buna, as avea cele mai mari sanse sa fiu cautata, sa se bata lumea pe mine. Sa fiu vedeta sezonului!
Sau as putea fi drob. O bucata de drob bine facut, din produse sanatoase de tara, cu miros si aroma imbatatoare.
Stiu, exista zeci de tipuri de pasca sau drob. Cum as face sa fiu eu cea mai cautata?
As incerca sa apelez la unul dintre partenerii media ai concursului Super Blog. Sau, nu, mai bine la unul dintre partenerii Super Blog.


Cum de ce? Pai, toti partenerii Super Blog sunt un fel de vedete despre care se zice ca fac cele mai tari advertoriale( bine, mie mi se par uneori niste clovni . Nu sariti, nu ii jignesc, o zic in sens pozitiv.  Clovni sunt pentru mine, cei care "urmaresc să provoace râsul prin poznele sale"( cf. DEX). Dar sunt doar momente, in rest mi se par baieti buni, de la care ai ce invata (si cu care te poti amuza cred, daca ajungi sa ii cunosti).


Asa ca as putea cu succes, sa " il rog" pe oricare dintre ei sa ma laude frumos si sa ma descrie ca fiind cea mai buna pasca si cel mai gustos drob de pana acum. Nu as sti pe cine sa aleg, pentru ca nu il cunosc pe nici unul.


Ar putea fi Emil Calinescu, despre care am auzit ca poate scrie cu umor dar in mod serios despre orice,  sau ar putea fi Bianca Alexandra Bîzîiac despre care am auzit ca e dura ca si juriu, dar foarte buna la scris.
 


Dar, eu nu vreau sa fiu vedeta sezonului ( desi mi-as dori sa scrie Emil sau Bianca despre mine o data). Dar mi-as dori sa scrie despre mine, cea care sunt eu acum, nu despre mine ca un produs pe care il lauzi pentru ca vrei sa il vinzi, cum ai vinde un nasture la mercerie.

 


  • Eu vreau sa fiu eu, fiica cea care asteapta nerabdatoare sa ajunga acasa la mama si la tata, pentru sarbatorile in familie.
  • Eu vreau sa fiu eu, mama cea care cauta sa cumpere si sa poarte neaparat aceiasi esarfa cu fluturi si flori, cum poarta si cele doua fete ale ei.
  • Eu vreau sa fiu eu, copilul care se bucura sa se dea in leagan, chiar si la 36 ani.
  • Eu vreau sa fiu eu, sotia care se bucura chiar si de o plimbare de 5 minute, pe subseara, sub clar de luna, dar tinand strans mana celui iubit.
  • Eu vreau sa fiu eu, femeia care se bucura de fiecare data cand ii infloreste o muscata la geam, oricare ar fi culoarea ei( I-am dedicat si un post pe blog o data).
  • Eu vreau sa fiu eu, bloggerul care isi simte coltului ochiului umezit, de fiecare data cand scrie despre oameni dragi sufletului. Sau de fiecare data citeste pe la alti bloggeri ceva emotionant, plin de suflet si drag.
  • Eu vreau sa fiu eu, omul care pastreaza intr-un chenar al sufletului, doar amintirile frumoase si doar bucuria gandului si nu se lasa niciodata provocata de nici o incondeiere, de nici un gand prafuit sau innegrit de rautate.


Sursa: Tumblr
Eu vreau sa fiu eu si sunt ceea ce vreau sa fiu
 


Ce forma imbracam atunci cand decidem sa fim? Sub ce forma ne ascundem atunci cand decidem  sa nu fim?


Avem noi oare puterea de a etira momentul in care va trebui sa decidem sa nu mai fim ?
Acest articol a fost scris pentru Spring Superblog 2017

13 aprilie 2017

Argila si efectele miraculoase



Argila- material de constructie?

Cand eram copil, lutul era pentru mine material de constructie. Si atat.  
Aveam in sat "lutarie", adica un deal mare din care se extragea ceea ce numim astazi argila.
Pe atunci, eu stiam doar ca  lutul se amesteca cu balega de cal si cu paie, se framanta cu picioarele, iar a doua zi, barbatii si femeile, faceau cu mainile goale, chirpici, care dupa ce se uscau, erau folositi la constructia casei in loc de piatra.
Nu intelegeam niciodata cum de oamenii lucrau lutul cu mainile si picioarele goale si nu pateau nimic. Ma uitam la ei, cum se aseaza la masa, dupa munca obositoare dar eficienta. Pareau ca sunt bine. Nu vedeam pe ei bube, mancarimi, pete rosii sau vreo urticarie pe corp.
Nici prin cap sa imi dea, in acea vreme, ca lutul, sau argila cum ii spunem astazi, nu doar ca nu e daunator mainilor si picioarelor goale, ci este chiar recomandat pentru sanatatea si prospetimea pielii si a corpului.
 
Nu tot ce e frumos, e si miraculos

Am descoperit argila ca si remediu natural multi ani mai tarziu, cand, adult fiind, am avut o problema dermatologica cu pielea de pe palme. Vizitele la dermatologi, cremele renumite si frumos ambalate, medicamentele administrate nu ma ajutau in nici un fel. Ajunsesem sa nu mai am amprente, iar pielea de pe palme, crapa pur si simplu si sangera.
Cand parea ca nu o sa gasesc vreo data o solutie, cineva mi-a recomandat o cura cu argila de baut si cataplasme cu argila pe palme.
Am fost neincrezatoare. Cat de folositoare poate fi aceasta argila, care nu are miros si nici vre-un gust care sa ma ademeneasca. Si, sa fim seriosi, amestecata cu apa, nu arata prea aspectuos. Imi mai trebuia niste balega si ma apucam de facut chirpici..
Dar, pentru ca nu aveam alte solutii, iar mainile sangerau din ce in ce mai mult...
Am cautat intai ceva informatii, sa nu ma apuc sa beau vreo otrava. Macar daca era sa o fac, sa stiu ce fel de otrava e.
Nu doar ca am gasit argila de vanzare ( si de baut, dar si pentru "masca"  pe maini)  ci am gasit si o multime de informatii care imi spuneau ca Argila este chiar miraculoasa. De ce? Nu o sa va insir aici tot ce am aflat despre argila, pentru ca as putea scrie o carte.
Daca dati o cautare pe internet, veti gasi o multitudine de motive pentru care argila trebuie sa fie nelipsita din casa sau din cosmeticele pe care le aveti in casa. Voi enumera insa, doar trei motive, pe care le-am retinut inca de la prima cautare si care m-au convins sa incep cura de argila.
  • Argila contine o multime de minerale si substante necesare organismului ( Fier, Calciu, Magneziu, etc.)
  • Argila "suge" toate toxinele din organism si de pe piele si le curata si regenereaza mai bine decat orice alt medicament
  • Argila este si antiseptic si poate alunga bacteriile, mai bine decat gelurile antibacteriene ( care mai sunt si pline de chimicate)
In perioada in care am tinut cura, m-am simtit mai energica si mai plina de viata. Am simtit ca sunt zen, cum zic eu si ca nici o problema, nu e grava, daca nu e problema de sanatate.
Intr-o luna de zile, problema mea dermatologica a disparut si nici ca a mai aparut pana in ziua de azi ( au trecut vreo ceva ani). De atunci am reusit sa am pielea frumoasa si catifelata pe maini.
In schimb, de atunci, din casa mea, nu au disparut niciodata, argila si produsele pe baza de argila.

11 aprilie 2017

Fotografie incarcata de emotie

In serile de vara, dupa ce soarele apune luand cu el caldura dogoritoare, imi place sa ies in gradina si sa ma relaxez. Ma asez pe banca sau ma intind pe iarba si ma uit la stele si la luna. E liniste, pace si racoare.
Amelia mi se alatura de multe ori. Uneori vine si tati.  Ne place sa stam sa depanam amintiri. Mi s-a intamplat de multe ori sa zicem: « eu nu tin minte asa ceva! » « Sigur a fost asta? » , « Nu te cred ! Cand a fost asta ? »
Si atunci, "reminder"-ul cel mai bun pentru toti sunt fotografiile.  Sunt un fel de: "ti-am spus eu!"
Fotografiile readuc langa noi, nu doar amintirea unor clipe uitate, ci si emotiile, trairile, bucuria sau tristetea momentului.
Cat mi-as dori sa imi reamintesc emotiile din copilarie prin fotografii! Din pacate nu prea am fotografii din acea perioada si bineinteles, peste multe dintre cele traite atunci, a trecut uitarea.
Ma bucur insa, pentru ca, fetele mele vor avea posibilitatea sa retraiasca si momentele pe care le-au uitat, prin multitudinea de fotografii pe care le facem.


Zilele trecute "rascoleam" prin fotografiile digitale si am gasit poza de mai jos. M-am uitat la ea si am simtit instant bucurie si emotie.


La prima vedere este o banala fotografie a litoralului romanesc. Dar pentru noi are o incarcatura si o poveste aparte. Este o fotografie speciala, pentru ca este fotografia care reprezinta prima noastra mini-calatorie adevarata in patru. Sunt primele noastre emotii traite pe malul marii, in calitate de familie completa, de 4 oameni ( de fapt doi dintre ei, doar omuleti).

Imi amintesc ca eram foarte stresata cum va fi, ce vom face, cum ne vom descurca. A. mic, cum ii spunem noi, avea doar 4 luni si un pic. Inca nu iesise din Bucuresti. Nu avusese un drum mai lung de o ora si acela pana la doctor si inapoi. Faceam liste peste liste cu necesarul de luat.  Am umplut masina de bagaje mari si mici, in ideea ca " poate vom avea nevoie".
Insa, cand am ajuns la mare, si am respirat aerul sarat, am ascultat primele valuri, am inteles ca nu aveam nevoie de nimic, decat de noi insine. De noi patru, familie completa si implinita.
Marea ne-a reamintit ca orice vacanta sau calatorie este speciala, daca o petreci alaturi de oameni dragi. Marea ne-a reincarcat cu energie pentru inca un an de zile si ne-a daruit amintiri pastrate cu drag in inimile noastre si prin fotografii.
Pentru Adelina, aceasta fotografie va reprezinta frumosul si specialul din prima ei vacanta.
Interesant este ca si pentru Amelia, poza primei vacante e tot de la mare. Marea Romaneasca, cu ale ei avantaje si dezavantaje :) Dar cu multe emotii, pe care le retraim de fiecare data cand vedem acea fotografie, dar si altele.