06 august 2012

16x2


Это праздник закрытых дверей,
Это праздник вчерашних детей.....





Не плачь, Алиса,Лилия, ты стала взрослой,
Праздник наступил, и тебе уже шестнадцать лет ( X 2 )


21 iunie 2012

La revedere Clasa a I-B!


Cand si-a luat ramas bun de la gradinita, imi venea sa plang. Dar nu am plans..pentru ca inainte sa accept eu ca vine schimbarea, trebuia sa ii explic Ameliei ca scoala ii va schimba viata, dar ca aceasta schimbare va fi una frumoasa.

 Cand am mers in prima zi de scoala, imi venea sa plang.. ma uitam la ea si ma gandeam ca aici e punctul I.. e prima desprindere de copilarie.. Dar nu am plans, pentru ca eram prea ocupata sa ii alin ei grijile si sa ii sterg lacrimile.. pentru ca ea ma privea cu ochi prea speriati cand a plecat dupa invatatoarea care ii era necunoscuta.. pentru ca ea plangea cand s-a pomenit singura intr-o clasa necunoscuta cu multi colegi necunoscuti..
Eram prea ocupata sa nu fiu speriata, ca sa nu o sperii si mai mult pe ea.

Cand am mers sa ne luam ramas bun de la Clasa I, nu imi venea sa plang.
Ma uitam la ei si ma intrebam cum li se schimba vietile atat de repede si lor, ca si noua.
Ieri, nu se cunosteau, azi se imbratisau cu patima si ar fi fost gata sa mai faca niste ore, doar ca sa mai fie impreuna.
Ieri se uitau cu suspicine unul la altul, azi Luca recunoaste si daca rochita Ameliei a mai fost purtata la vre-o serbare.
Ieri erau mai mici.. azi sunt clasa II.

Am vazut atata daruire in gesturile Dnei invatatoare si in tot ce face cu ei si pentru ei.
Am vazut mesajul " La revedere Clasa a-I B!" scris pe tabla. 
I-am vazut astazi.. parca nu isi mai doreau nici vacanta, de grjia ca nu isi vor mai vedea invatatoarea, care le-a devenit atat de draga timp de 9 luni.

Si atunci, am plans..
Am plans si pentru ultima zi de gradinita, pentru prima zi de scoala, pentru clasa I care a trecut.
Am plans pentru ca Amelia mi-a spus astazi ca ea nu vrea sa creasca, ca vrea sa fie cat mai mult copil.
Am plans pentru ca viata trece prea repede si pentru ca uneori nu reusim sa ne bucuram pe deplin de clipa.

Acuma la sfarsit de an, am lasat sa curga toate emotiile pentru toate clipele din acest an.

Vacanta placuta, copii!!Bucurati-va de copilarie!


13 aprilie 2012

Plec la mama!!

Mai verific o data listele, mai arunc un ochi in bagaje si numar in gand ce am in dus  si ce mai e de dus in portbagaj.
Fac ultimele notite, sa nu uit ceva.
Pun ceasul sa sune cu 3 ore mai devreme decat de obicei.
Sting luminile. Trag aer in piept si merg sa ma culc. In cateva ore, plec spre casa! Plec la mama!

Plec spre cei dragi cu cei dragi! 

In mai putin de 24 ore vom fi toti impreuna, vom plange, vom rade, ne vom pregati impreuna, in suflet, in casa si in inima sa intalnim Invierea Domnului. Fetele cele mari, vor face planuri la ce ora sa mearga la biserica sa sfinteasca Pasca. Adultii, vor stabili cine sa mearga cu ele. Cei mici se vor culca devreme. Cei mari vor finaliza ultimele pregatiri..
Iar dimineata, pasca sfintita va fi aranjata felii, ouale sfintite puse in cosulet.
Hristos a Inviat! Adevarat a Inviat!



Deja visez ca sunt acolo, simt mirosul celor dragi si scumpi.. mai sunt doar cateva ore si se va intampla!

Sa aveti cu totii o sarbatoare sfanta! Multa lumina si caldura in casele tuturor! Doamne ajuta!

17 martie 2012

Immortelle

Visele nu pier niciodata. Ele traiesc si cresc in sufletul tau.
Visele te fac sa mergi mai departe, sa speri, sa te ridici cand nu mai ai putere si sa visezi.. iar uneori, visele se implinesc...

Si nu a trecut nici un an, de cand spuneam cu voce tare, ca am un vis..
De mai mult de 10 ani, nutream speranta sa traiesc aceasta clipa. Au trecut mai putin de 10 luni! de cand am spus-o cu voce tare.

Nu stiu cati au citit atunci mesajul, nu stiu cati au auzit cand am spus-o, dar cu siguranta, cineva acolo sus m-a auzit mai repede decat mi-as fi inchipuit.

Speranta este nemuritoare. Visele sunt speranta noastra. Vocea ei este Immortelle..




 P.S Multumesc lui Mos Craciun pentru acest cadou superb.

25 ianuarie 2012

Pentru mama mea. La multi ani!



Mancarea voastra este intotdeauna cea mai buna, fara exceptii.
Voi va framantati cand noi suntem cei mai buni sau cand cei mai buni nu suntem noi.
Voi ne scoateti din incurcatura  in clipele grele, sau pur si simplu ne bucurati, iar noi va ajutam pe voi.
Uneori sunteti mult mai aproape de o tara intreaga sau de un alt copil
Pentru voi nu exista copii straini.
Si chiar daca noi ne pierdem, voi oricum ne gasiti, desi asta nu ne justifica.
Noi pentru voi suntem mereu Copii!
Voi sunteti mereu de partea noastra, chiar si cand ni se pare ca nu e asa
Voi intelegeti mereu totul
Voi vorbiti cu noi si inainte.. si dupa
Voi pastrati tot ce credeam noi ca e neimportant
Voi va amestecati in viata noastra si noi avem probleme
Voi incetati sa o faceti si noi iarasi avem probleme
Voi stiti intodeauna ce e bine pentru noi
Si chiar si in casa noastra voi va simtiti mereu stapane
Noi va semanam atat de mult desi ne deosebim la exterior
Se intampla uneori sa nu fiti prima in familie, dar nu in ceea ce e e important pentru toti
Pe voi va doare mult mai mult cand ne doare pe noi
Si tata poate fi alaturi, dar voi sunteti intodeauna un pic mai aproape
Si nu asteptati nimic in schimb.. poate doar foarte putin

Mamele.. pur si simplu ne asteapta!

05 ianuarie 2012

...Viata asta se deruleaza cu o viteza prea mare. Cand trec toate?

Multe trec, multe vin. Viata se schimba in fiecare zi. Cu ea si oranduirea lucrurilor.

Te desparti de colegi vechi, intalnesti oameni noi. Si viata lor devine si viata ta.

Te certi cu cei apropiati si iti dai seama cat de mult ii iubesti si cat de mult doare" fara ei".
Copilul termina o etapa a vietii, incepe alta...Emotia mica devine mare..Emotia lui devine a ta.
Se sfarseste un an si incepe altul.
Da, ne bucuram ca suntem sanatosi, dar parca prindem doar asa, din zbor cate un eveniment-doua ( si cate un kilogram, doua :P  ), cate o emotie sau  mai multe, cate o clipa sau o imensitate.  
Timpul asta trece ca nebunul...

03 ianuarie 2012

Noua sau veche, viata e plina de dileme

A venit. Nu stiu cand si cum, dar a venit. Am avut impresia chiar, ca a intrat asa, brusc, pe usa, fara sa ma intrebe daca sunt gata sa il primesc. Am avut momente in care as fi vrut sa imi intind mainile in semn de aparare, sa ii arat ca inca nu sunt pregatita pentru el. Dar, el a venit, cu doi in coada si a intrat cu tupeu in viata noastra.

Nu e un nou inceput, pentru ca e  continuarea vietii din anul care avea 1 la final. Dar totusi e altul.

E nou sau e vechi? Viata continua dupa virgula sau dupa punct?