20 mai 2017

Mama in fiecare zi..de adolescent: supravietuire sau armonie?

- Câți ani are cea mare? aud din nou întrebarea.
De fiecare data mă gândesc un pic înainte să răspund. De parcă abia atunci conștientizez cât a crescut și cât e de mare ( deși, dacă te uiți la ea, pare micuță și încă mai vreau să o protejez și ajut, chiar și când ea zice că nu vrea). 
- Hmm...12 jumătate..termină clasa a VI-a.
- Uau, mi se răspunde. E mare deja. La vârstă asta e deja ușor. Nu mai e ca atunci când era mică. Se descurcă singură și cu siguranță, te ajută și cu cea mică. 
- Mai ușor? mă gândesc. O fi, da. În special după ce a scăpat de spitale, a devenit mult mai ușor. Dar, DOAR fizic, pentru că nu o mai port în brațe ca pe cea mică, nu o îmbrac, nu îi dau să mănânce. 
Dar, din punct de vedere psihic, intelectual, din punct de vedere al suportului moral pe care trebuie sau nu trebuie să îl ofer, vrea sau nu vrea să îl primească în anumite momente...din toate punctele astea de vedere, la vârsta adolescenței, e tare greu! 

În primii ani de viață, orice zice mama e sfânt,  mama știe cel mai bine și orice s-ar întâmpla copilul vine întâi la mama. 


La 12-13 ani, lucrurile sunt foarte diferite. Iar eu ca părinte, mă aflu de foarte multe ori în impas și nu știu ce să spun, cum să îi răspund, ce să fac. 
Și toate astea, în condițiile în care, Amelia chiar nu este un copil dificil, nu e rebelă și mă surprinde uneori prin maturitatea gândirii ei și prin modul în care știe să își exprime așteptările.
Însă, vârsta și schimbările hormonale ( și ale ei, dar și ale mele :))) ) își spun cuvântul. Mai ajungem și noi să ne testăm răbdarea una alteia. 


Observ cum așteptările ei se schimbă de la o zi la altă: azi vrea să îi dau un sfat mai detaliat, mâine să o las în pace. Poimâine vrea să o țin în brațe când plânge sau din contra, să nu întru în camera ei.
Recunosc, că de foarte multe ori nu știu cum să reacționez și ce e mai bine să fac. 

Dar, știu că a fi "mamă în fiecare zi" este un process continuu de învățare iar cheia echilibrului relației dintre noi două este în primul rând la mine. Așa că, m-am bucurat tare mult, când am auzit că pe 28 mai la DoubleTree by Hilton Bucharest, se va derula un seminar dedicat părinților și dascălilor de adolescenți.  
Eu personal, nu am găsit pană acum evenimente pe această temă, așa că, sunt și nerăbdătoare, dar și curioasă, să văd despre ce e vorba. 


Seminarul menționat,  se numește" Adolescența, anii identității" și va fi ținut de către Oana Moraru,  fondatoarea și managerul școlii  Helikon din Călărași. Mentor educațional și cu 20 ani de experiență în domeniul pedagogic, Oana Moraru ne vorbește în întâlnirile ei, despre relația părinte-copil, părinte-dascăl, copil-dascăl, părinte-părinte, copil-copil și alte relații care au rol fundamental în dezvoltarea copilului de la vârsta cea mai fragedă până la maturitate. 

Pentru cei care, la fel ca și mine, nu știu ce să facă și cum să facă față anumitor situații, acest seminar e locul potrivit pentru a afla.
Sunt sigură, că împreună cu Oana vom găsi răspunsurile la multe întrebări  legate de comunicarea cu copilul în perioada adolescenței, apropierea sau distanța pe care trebuie să o avem în această perioadă unii față de alții, sprijinul oferit și ajutorul acordat în căutarea vocației, în alegerile pe care le face, etc, etc. ( întrebările pe această temă nu se termină niciodată, nu?)
Eu cred că acest seminar va fi un bun început pentru mine, pentru a găsi abordarea cea mai potrivită pentru ca perioada adolescenței Ameliei să ne rămână în minte, nu ca o luptă pentru supraviețuire, ci ca o perioadă echilibrată, armonioasă și de ce nu, chiar plăcută.
Prețul pentru acest seminar este 250 RON. Dacă doriți un bilet cu preț redus, adică 200 RON, scrieți un mail la : voceaparintilor@gmail.com și folosiți codul : ParentingPR_mamainfiecarezi. 


Haideți să pornim pe drumul adolescenței cu dreptul, ce ziceți?


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu