"Educaţia este cea mai puternică armă pe care voi o
puteţi folosi pentru a schimba lumea" Nelson Mandela
Vise năruite la o distanţă de 9 km de casă
Într-o zi au primit vestea că școala din satul lor se
închide. Clădirea oricum stătea să cadă pe ei de ceva timp.
La începutul toamnei au suportat cumva cele câteva săptămâni de căldură excesivă. Nu s-au plâns nici când au început ploile și au trebuit să se înghesuie toți în partea dreaptă a clasei pentru a face loc găleților care strângeau apa.
Însă, de când a venit iarna și vântul a început să aducă zăpada prin crăpăturile din pereți și geamuri, li s-a spus că până aici a fost. Directorul școlii a ridicat din umeri și le-a arătat cu capul către satul vecin. Spre școala care se află la 9 km de aceasta. El era directorul ambelor școli. Nici cea din satul vecin nu era o școală cu mult mai dotată. Iarna cădea curentul destul de des. Însă, cel puțin aveau câte o sobă la fiecare două săli de clasă, iar profesorii reușeau sa țină toate orele.
În seara aceea Ionuț a plâns înfundat în pernă ore întregi. Știa că nu are cum să ajungă la școala din satul vecin. Nu îi ajungeau picioarele și nici încălțămintea pentru o iarnă întreagă.
Și totuși, în clasa a V-a fusese olimpic la română. Luase locul II pe județ, iar speranța renăscuse în sufletul lui când a văzut rezultatul. Se vedea deja la facultate, inginer, cu o familie cu doi copii, într-un apartament de la oraș.
La începutul toamnei au suportat cumva cele câteva săptămâni de căldură excesivă. Nu s-au plâns nici când au început ploile și au trebuit să se înghesuie toți în partea dreaptă a clasei pentru a face loc găleților care strângeau apa.
Însă, de când a venit iarna și vântul a început să aducă zăpada prin crăpăturile din pereți și geamuri, li s-a spus că până aici a fost. Directorul școlii a ridicat din umeri și le-a arătat cu capul către satul vecin. Spre școala care se află la 9 km de aceasta. El era directorul ambelor școli. Nici cea din satul vecin nu era o școală cu mult mai dotată. Iarna cădea curentul destul de des. Însă, cel puțin aveau câte o sobă la fiecare două săli de clasă, iar profesorii reușeau sa țină toate orele.
În seara aceea Ionuț a plâns înfundat în pernă ore întregi. Știa că nu are cum să ajungă la școala din satul vecin. Nu îi ajungeau picioarele și nici încălțămintea pentru o iarnă întreagă.
Și totuși, în clasa a V-a fusese olimpic la română. Luase locul II pe județ, iar speranța renăscuse în sufletul lui când a văzut rezultatul. Se vedea deja la facultate, inginer, cu o familie cu doi copii, într-un apartament de la oraș.
"Educația nu este o pregătire pentru viață, ci
însăși viața." John Dewey
Povestea de mai sus este una fictivă, dar din păcate, asemănătoare cu
realitatea multor Ionuti sau Ioane din satele României. Încă se întâmplă ca
societatea să năruie vise.
Fundația oricărei societăți este educația copiilor. O educație solidă, eficientă, bazată pe respectul individului, ar asigura un viitor îndelungat și sănătos nu doar celor educați, dar și celor care au investit în ea.
Este foarte trist să vezi cât de ignorată este educația la noi. Rezultatele se văd déjà în jurul nostru și, din păcate, se vor vedea și în viitor.
Sunt multe de făcut și de schimbat în domeniul educației. Dacă aș avea puterea necesară (fizică, psihică, financiară), aș schimba multe.
În primul rând școala, educația, trebuie să fie cu adevărat gratuite, asigurate de stat chiar până la nivelul studiilor universitare. Când zic gratuite, mă refer la a avea asigurat absolut tot de ce e nevoie.
Profesorii trebuie să fie extrem de bine pregătiți. Ei trebuie să reprezinte modelele copiilor, să le insufle atracția către studiu, să le trezească pasiunea pentru materiile predate.
Salariile profesorilor, să fie foarte mari. Și bineînțeles, concursul pentru obținerea unui post în învățământ ar trebui să fie extrem de bine conceput, astfel încât să ajungă în acest domeniu oameni potriviți pentru această activitate.
Statul trebuie sa asigure tot ceea ce este necesar în cadrul învățământului. Clădiri adecvate, mobilier bine gândit, săli de clasă cu aparatură ultramoderna: calculatoare, proiectoare, manuale și cursuri digitale, tablete pentru elevi, internet în fiecare școală.
Programa educațională trebuie regândită permanent, adaptată des la vremurile în continuă schimbare în care trăim. Școala trebuie să fie capabilă să se adapteze rapid la schimbări, să poată renunța la materii învechite și să fie capabilă să prezinte materii noi.
Sursa: Jesuit Networking |
Visez la o sală de clasă model, cu elevi adunați în jurul unui profesor
pasionat de materia pe care o predă. Profesor, care, ajutat de tehnologia
actuală, proiectoare 3D, holograme, table inteligente, reușește să capteze
atenția copiilor, să îi facă dornici să afle cât mai multe din ceea ce li se
arată. Aș dori o școală care să fie atât de eficientă încât elevii să fie imuni
la toate tentațiile nocive care îi înconjoară permanent. Copii care își aleg ca
modele de urmat în viață: profesori, sportivi de performanță, oameni de
știință, oameni de cultură, scriitori, personaje deosebite din cărți. Copii
care își aleg, cu discernământul furnizat de o școală deosebită : muzica pe
care o ascultă, filmele, hainele cu care se îmbracă. Aleg cum și cât folosesc
internetul, televizorul, timpul liber.
Aș dori că nici un Ionuț să nu mai plângă în pernă.
Aș dori o școală pentru el. Și pentru Nicușor. Și pentru Elena.Aș dori o școală pentru fiecare copil care vrea să învețe și să lupte pentru un viitor mai bun.
Aș dori să nu mai existe cei 9 km care sting speranțe.
Aș dori că nici un Ionuț să nu mai plângă în pernă.
Aș dori o școală pentru el. Și pentru Nicușor. Și pentru Elena.Aș dori o școală pentru fiecare copil care vrea să învețe și să lupte pentru un viitor mai bun.
Aș dori să nu mai existe cei 9 km care sting speranțe.
Articol scris pentru Spring SuperBlog 2018
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu