Cum am ajuns eu Tumbelina, in Tara Minunilor?
Ce am facut?
Bine, stiu ca sunt nazbatioasa si uneori ma bag prin locuri necunoscute si nebanuite. Dar, astazi, nu am apucat inca !
Imi amintesc ca m-am furisat tiptil de langa mama, la somnul de pranz. Dar nu e nimic nou in asta: ea nu stie, dar eu fac asta in fiecare zi. La pranz ea adoarme inaintea mea. Eu stau cu ochii inchisi si ascult pana respiratia ei e regulata. Deschid ochii, ma uit la ea cateva secunde si tiptil , tiptil ma furisez de langa ea.
Dar, cum am ajuns eu aici ? Ce am facut? Sa imi amintesc…am coborat tiptil din pat si…brusc am ajuns in tara Minunilor ! Atat? Hmm..
Ce fac acum? Cum ajung inapoi? Am doar jumatate de ora pentru a reveni tiptil inapoi langa mama.Dupa aia se trezeste sa verifice daca sunt invelita, daca dorm bine.
Ma uit in dreapta si vad : o ferma albastra cu animale miiici si multe, ascunse prin iarba inalta.
Ma uit in stanga : vad doar multe casute mici, albastre, ca de pitici. Toate ascunse si ele prin iarba inalta cat copacii.
Hmm, pare mai mult un sat pierdut in iarba inalta, decat Tara Minunilor. Si unde e casuta iepurelui ? Sau Palarierul, Regina de Cupa ?
Pasesc atent prin iarba ( Cine o fi facut iarba asta atat de inalta ?). Fac pasi mici, marunti si inaintez cu greu. Cand mai aveam putin pana la casutele mici, m-am oprit brusc speriata. Am vazut niste omuleti mici albastri cu scufite pe langa casute. Parca sunt intr-un film de animatie, zau…atat de multi si toti albastri !
Imi era frica sa
inaintez pentru ca stiam de la mama ca nu am voie sa vorbesc cu persoanele
straine. Dar, atunci, cine m-ar putea ajuta sa ma intorc acasa ?
Exact cand ma gandeam
daca sa mai fac un pas spre casute, aud o voce in spatele meu :
- Ce faci, aici Tumbelina ?
Am sarit speriata. Cum ?
E cineva care ma cunoaste ? Am intors capul incetisor, cu atentie.Si.. am
vazut un omulet albastru, care clipea des, des din ochi si astepta sa ii
raspund.
- Tu, tu..ma cunosti ? Imi stii numele ?
- Ai febra, Tumbelina ? Sigur ca te cunosc, sunt
fratele tau mai mare, Istetul. Nu mai stii ? Eu ti-am dat prenumele, pentru
ca faceai tumbe-tumbe toata ziua in
burtica mamei. Erai o strumpfita neastamparata inca de atunci.
- O strumpf..ce ?
- Strumpfita, Adica un
omulet mic, albastru, la fel ca noi toti.
M-am uitat ingrozita la
mainile si la picioarele mele : erau albastre ! Sunt o strumpfita ! Uau, sunt o strumpfita !
- Hai, Tumbelina, aseaza-te un pic. Revino-ti! Ce e
cu tine de esti atat de ciudata ? Ce ai mai facut de data asta?
- Eu ? nimic..Adica..am plecat de langa mama pe ascuns
si...
- Ai plecat iar de langa mama ? Uff, nu stii ca, daca
pleci singura de acasa, te poti rataci si poti sa te pierzi ?
Cazu pe ganduri cateva clipe..
- Asta e! Stiu
ce e cu tine! Ai ajuns la marea planta albastra! Doar polenul ei te putea face
sa fii atat de ciudata si sa pari ca si cum vii de pe alta planeta.
« Planta albastra…planta albastra… » gandeam eu repede. Am vazut vreo planta albastra?
- Mmm, nu stiu, eu, eu..nu stiu..
- Hai, stai jos, aici, pe piatra asta. Te voi ajuta imediat,
doar sunt fratele tau. Am in buzunar potiunea magica care inaltura orice efect
secundar al Plantei Albastre. Dar, inainte de asta, trebuie sa imi promiti ca
nu vei mai pleca de langa mama, fara stirea ei, niciodata.
- Iti promit, am baiguit eu.
Istetul, cel care zicea ca e fratele meu, a scos o
sticluta mica, mica, cat jumatate din degetelul lui mic. Am sorbit o
inghituta si...
- Hei, ce cauti tu aici ? Dormi cu capul pe
birou? am auzit-o o voce cunoscuta.
M-am ridicat speriata si
am vazut-o pe mama, care se uita la mine cu dojana. Eu eram asezata la biroul
ei mare si oval, iar pe ecranul laptopului, rula din nou si din nou : Trailerul unei animatii. Cu omuleti albastri ! Din nou ! Nuuu !
- Mami, eu nu voi mai pleca de langa tine, niciodata !
Niciodata ! Nu mai vreau sa ajung in satul pierdut al omuletilor albastri!
- Satul Pierdut ? Omuleti Albastri ? Mama si-a ridicat privirea
si a vazut trailerul.
- Aaa, Strumpfii. E doar o
animatie pentru copii. Una chiar draguta si interesanta.
Ma uitam la ea cu
neincredere
- Uite, vad ca au un nou film „Strumpfii: Satul Pierdut” care va fi lansat in
cinematografele din Romania pe 31 martie 2017. Iti propun
ca pana atunci sa ne uitam impreuna la primele doua animatii din aceasta serie,
iar dupa 31 martie,sa mergem si la cel nou.
Nu trebuie sa te sperii. Din contra, sunt
sigura ca iti va placea foarte mult. Sunt si ei niste omuleti care fac nazbatii
ca si tine! Dar traiesc si multe momente frumoase! Si sunt amuzanti!
Dar, promite-mi ca nu te ve mai furisa de
langa mine cand atipesc. M-ai speriat!
- Iti promit! Iti promit! Acum, hai sa ne uitam
te rog la unul dintre filmele cu Strumpfi! Vreau sa il intreb pe Istetul de ce se numesc Tara Minunilor.
Mama s-a uitat ciudat la mine, ca si cum tocmai veneam de pe o alta planeta...
Acest articol a fost scris pentru Sprin Superblog2017
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu